Poetul nu așteaptă laude

Poetul nu așteaptă laude

Poetul nu așteaptă laude,
Sângele nu se plătește cu sânge,
El trăiește într-o lume paralelă,
El are un havuz împărătesc,
Privește curcubeul de cuvinte,
Ascultă gunguritul pruncilor,
Ei stau pe un scăunel de mărgean,
Cum stăteau Cain și Abel, copii,
El cheamă țestoasele blânde,
Privește la cavalerii în solzi aurii,
Poetul e lângă voi, poate că nu-l vedeți,
El scrie ca un cărăbuș sub pridvor,
Pentru o pasăre în zbor,
Privește copacii cum se dezvelesc precum femeile,
Dar ce primăvară le așteaptă?
Durerea poate lega și dezlega sufletele,
Ca și tăcerea, numai pământul ne poate uni.
Intru-ntr-o casă părăsită?
E cineva ce dă binețe?
Ei, bine el reface azi pereții,
Pune-n ferestre rame aurite,
Un papagal va spune „morning”,
Un papagal de Amazon, gigant.
În mijloc este Biblia, un Shakespeare,
Mefisto e și el tovarăș, de ce nu?
BORIS MARIAN

Poetul nu așteaptă laude

Poetul nu așteaptă laude,
Sângele nu se plătește cu sânge,
El trăiește într-o lume paralelă,
El are un havuz împărătesc,
Privește curcubeul de cuvinte,
Ascultă gunguritul pruncilor,
Ei stau pe un scăunel de mărgean,
Cum stăteau Cain și Abel, copii,
El cheamă țestoasele blânde,
Privește la cavalerii în solzi aurii,
Poetul e lângă voi, poate că nu-l vedeți,
El scrie ca un cărăbuș sub pridvor,
Pentru o pasăre în zbor,
Privește copacii cum se dezvelesc precum femeile,
Dar ce primăvară le așteaptă?
Durerea poate lega și dezlega sufletele,
Ca și tăcerea, numai pământul ne poate uni.
Intru-ntr-o casă părăsită?
E cineva ce dă binețe?
Ei, bine el reface azi pereții,
Pune-n ferestre rame aurite,
Un papagal va spune „morning”,
Un papagal de Amazon, gigant.
În mijloc este Biblia, un Shakespeare,
Mefisto e și el tovarăș, de ce nu?
BORIS MARIAN

Anunțuri

Poți cere iubire?

Poți cere iubire?

Cel care plânge,
Cel care pierde tot sângele,
Vântul de toamnă peste
O groapă uriașă,
Blesteme și țipete-n beznă,
Oseminte se nalță,
Se caută, se găsesc,
Nu au liniște,
Lacrimi de piatră.

Eu am văzut cum ochii lor piereau în ceață,
Eu am auzit ultimul lor strigăt,
Eu am văzut cum se nălța fumul,
Am auzit cum se închideau ușile,
Fumul era ultimul lor cuvânt,
Ultimul sărut, o literă,
Un semn pe un cer de lut.

Poți cere lumii iubire?
Poți cere orice,
Iubirea se-mparte
În iubiri mai mici, tot mai mici,
Până ce te trezești în palmă
Cu un dram de ură,
O scuturi, nu scapi de ea,
Iartă-mă, Doamne.

Boris Marian

A capella

Interpretam o partitură
și mă gândeam la altceva,
eram la Marea Cotitură
numită Magdalena A.
La Aachen ne-a ascuns o vară,
Apoi un văr numit Albert,
Cum curge râul Aare-n seară,
Amorul nostru e discret.
Pe un abac se-adună anii,
Dar Magdalena strălucea,
Dădeau ocol dracii, vultanii,
În visul alb ea se păstra.

Frumosul piept al Magdalenei.
De când nu e, trăiesc în lene.

Boris Marian