Fiind băiet

Fiind băiet

„Fiind băiet, păduri cutreieram” și doar la fete mă gândeam, dar câte-o fată-n urma mea se mai strâmba , mai chicotea, eram frumos, așa-mi spunea, măicuța mea, draga de ea, trecut-au ani ca norii lungi pe șesuri, am început să caut înțelesuri, iar viața nu e o ecuație, ci zeci și sute, nu la mai faci față, scriind , precum un pianist ce-și caută forța petrecând cu Liszt, am regăsit izvorul pur, se schimbă lumea primprejur, dar plin de dragoste trăiesc, îmi pare că mă eminesc, ce-i pasă lunii? Urc mereu în ochii mei la Dumnezeu.
”Deasupra-mi flori de tei să-și scuture floarea”, eu încă n-am murit, aveți o întrebare? Pe unii mult i-am supărat, pe alții i-am făcut să râdă, viața mea s-a consumat între sărut și trântă.
Un boschetar citea în parc pe Simenon și pe Lamarck, el pufăia dintr-o lulea, adevărată haimana, prin fața lui, trei cronicari treceau în bluze și șalvari, cu alfabetul surdo-mut poți să compui one very good poem for life and light and peace, pentru frumoasa Beatrice. Eu n-am visat să fiu în top, nici să-ncropesc un mare op, îmi e de-ajuns că mă iubești, Veneră-n satul Tâncăbești.
BORIS MARIAN

Anunțuri

Era odată

Era odată
1.
Era odată un păstor care avea un fluier fermecat.
Nimic nou până aici.
Păsările zburau mai vioi, munții încărunțeau zâmbind,
Stelele sclipeau mai cochet, dar păstorul
Cânta doar pentru un anumit trandafir
Răsărit prin minune alături de alte flori obișnuite.
Și fluierul păstorului încânta câmpia, pădurea,
Doar trandafirul nici nu se clintea,
Îi mai cădea câte o petală, parfumul său
Se răspândea în voie, degeaba păstorul
încerca să se apropie de acel trandafir,
el rămânea tăcut, nu avea glas, nici inimă , parcă.
Un turist a oprit mașina, a tăiat trandafirul
și duși au fost. Păstorul a murit de durere.
Fluierul s-a rostogolit la vale
Până când s-a pierdut în apele unui râu vijelios.
Peisajul s-a întristat, munții scădeau din înălțime,
Pădurea gemea în vreme de ploaie,
În locul trandafirului a apărut altul,
Dar păstorul cu fluierul lui nu mai erau pe acolo.
2.
„O oră să fi fost amici”,
Dar viața-i doar o clipă zici,
și clipa doar un fluierici
pentru pitici.
Concubinăm de șapte ani,
Pentru iubire, nu pe bani,
Dar ora ceea n-a venit,
Eu te-am iubit, tu m-ai iubit?
Aceasta-i piesa ce-o jucăm,
„O scenă-i lumea”, inventăm,
Clovni, saltimbanci și cerșetori,
Mă-ntrebi de ce nu sunt actor,
De ce nu-n cerc să te iubesc,
Întreabă-i pe copaci cum cresc,
Întreabă stelele pe cer,
Viitorul nostru este ieri,
Dar undeva s-a prăbușit
Un meteorit.
BORIS MARIAN

Mi s-a spus

Mi s-a spus

Mi s-a spus că sunt infantil, mai mult decât un copil, mai mult decât un poet, cu mult regret. Ce vină am că exist? Că mai insist și nu dispar, ca o corabie pornită-n Zadar, Zadarul e un Paradis, el este iubita din vis, ea se transformă în șarpe la ora șapte. Ea mușcă și fuge plângând, o iert și o uit ca pe-un gând, fie , să zburde cum vrea, cu altcineva. Cândva iubeam o minionă , s-a transformat în Gorgonă, apoi în gogoașă din care ieși un fluture mare. Totul pare obișnuit, o durere de gât, sub tăiș ascuțit, cineva s-a despărțit, ca o barcă de mal, spre oceanul global. Cineva își pune chinuitor întrebări esențiale despre viitor, dar noi stăm cuminți pe-un vulcan nu prea stins, lupii și urșii ieșiră afară, la o continuă vânătoare, sărbătorile se repetă la intervale aproape normale, dar vă spun nu e deloc important mersul ceasului în acest timp degradant, ci faptul că a fost ucisă cu sălbăticie o iubire promisă. Am zărit-o cum alerga, precum ciuta, șiroia sângele din ea, neștiuta.
BORIS MARIAN

Cineva mă amenință

Cineva mă amenință

 

 

Cineva mă AMENINȚĂ,  nu-mi tulbura apele, zice,  

Că vine  moș martin și-ți trage o labă, mă rog, o lăbuță,

Altcineva mă înjură de strămoși,  dar

ICOANA SFÂNTULUI AMOR ÎNCET PE CER SE SUIE

ERA PE CÂND NU S-A ZĂRIT, AZI O VEDEM ȘI NU E,

Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună,

Tu ai trecut zâmbind viclean,

Prin mine sau pe lângă,

Din haos înghețat ne-am  rupt

și-am renăscut din goluri.

Hipnoză, vis, delir nocturn,

Tu nu poți înțelege,

 tu ai un paznic taciturn

și gusturi  răsburgheze,

parfumul de femeie doar

îmi amintește-o strofă,

eram abia un biet școlar

îndrăgostit de  profă,

acum privesc îngândurat,

mor amintiri sublime,

nu mai trimite-amenințări,

nu mai gândesc la tine.

BORIS MARIAN

 

 

 

Cineva mă amenință

Cineva mă AMENINȚĂ, nu-mi tulbura apele, zice,
Că vine moș martin și-ți trage o labă, mă rog, o lăbuță,
Altcineva mă înjură de strămoși, dar
ICOANA SFÂNTULUI AMOR ÎNCET PE CER SE SUIE
ERA PE CÂND NU S-A ZĂRIT, AZI O VEDEM ȘI NU E,
Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună,
Tu ai trecut zâmbind viclean,
Prin mine sau pe lângă,
Din haos înghețat ne-am rupt
și-am renăscut din goluri.
Hipnoză, vis, delir nocturn,
Tu nu poți înțelege,
tu ai un paznic taciturn
și gusturi răsburgheze,
parfumul de femeie doar
îmi amintește-o strofă,
eram abia un biet școlar
îndrăgostit de profă,
acum privesc îngândurat,
mor amintiri sublime,
nu mai trimite-amenințări,
nu mai gândesc la tine.
BORIS MARIAN

Cineva mă amenință

Cineva mă amenință

Cineva mă AMENINȚĂ, nu-mi tulbura apele, zice,
Că vine moș martin și-ți trage o labă, mă rog, o lăbuță,
Altcineva mă înjură de strămoși, dar
ICOANA SFÂNTULUI AMOR ÎNCET PE CER SE SUIE
ERA PE CÂND NU S-A ZĂRIT, AZI O VEDEM ȘI NU E,
Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună,
Tu ai trecut zâmbind viclean,
Prin mine sau pe lângă,
Din haos înghețat ne-am rupt
și-am renăscut din goluri.
Hipnoză, vis, delir nocturn,
Tu nu poți înțelege,
tu ai un paznic taciturn
și gusturi răsburgheze,
parfumul de femeie doar
îmi amintește-o strofă,
eram abia un biet școlar
îndrăgostit de profă,
acum privesc îngândurat,
mor amintiri sublime,
nu mai trimite-amenințări,
nu mai gândesc la tine.
BORIS MARIAN

Cineva mă amenință

Cineva mă amenință

Cineva mă AMENINȚĂ, nu-mi tulbura apele, zice,
Că vine moș martin și-ți trage o labă, mă rog, o lăbuță,
Altcineva mă înjură de strămoși, dar
ICOANA SFÂNTULUI AMOR ÎNCET PE CER SE SUIE
ERA PE CÂND NU S-A ZĂRIT, AZI O VEDEM ȘI NU E,
Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună,
Tu ai trecut zâmbind viclean,
Prin mine sau pe lângă,
Din haos înghețat ne-am rupt
și-am renăscut din goluri.
Hipnoză, vis, delir nocturn,
Tu nu poți înțelege,
tu ai un paznic taciturn
și gusturi răsburgheze,
parfumul de femeie doar
îmi amintește-o strofă,
eram abia un biet școlar
îndrăgostit de profă,
acum privesc îngândurat,
mor amintiri sublime,
nu mai trimite-amenințări,
nu mai gândesc la tine.
BORIS MARIAN