Despărțire în doi

Despărțire în doi

 

Despărțirea de noi, în doi,

Părinte-mi ești ori doar mormânt?

Întreb o umbră, nor mai blând.

Afară cad de la etaj

Perechi – perechi ca-ntr-un miraj,

Prea moi sunt ceasurile-n gol,

Pe colțul mesei,monopol,

șeile cailor defuncți

parcă sunt trupuri fără frunți,

tu ești o șa, amice, dar

te știe lumea lampadar.

Cade lumina, un cuțit,

Ce taie capul cel turtit,

Eu mușc din măr, un măr de om,

Gândind la învățatul Ohm.

E prea târziu, să ne culcăm,

Apoi o noapte ne chemăm,

Îți mângâi părul iar și iar,

Cerul se umple de pojar.

Vrăjeli, poemele-s vrăjeli,

Tu mă citești, eu te înșel.

 

BORIS MARIAN  

Anunțuri

O tristețe luată în serios

O tristețe luată în serios

 

O tristețe luată în serios,

Ca o creștere la prețul de cost,

Prost, foarte prost, zise șeful,

Bluff precum breful.

Despărțirea din noi, dintre noi,

Eroi inutili și goi,

Ca o sufragerie,

Sufragete și fudulie,

Privighetoarea amenință copiii

Cu sunetul ei li-li-liii.

Răstigniții cântă în cor

La Teatrul Excelsior,

Domnul și doamna Andrews

Fac și ei copii  ca pe news, news,

Într-o plimbare-n pădure,

Pe un pat de mure.

Ne schimbăm fața, agentule,

Tarantulă, calendulă.

Tavernă e lumea, dezmățul

Aduce cu sine dezgățul.

Ce-am merge noi în grădina

Desfătărilor,  ne crește splina,

Hai la Marsilia, Maria

De Medici, de Cara Mia.

Păstorii adoră  ce-i pur,

Odaliscă din Singapur.

Ura-ți dă putere, steaguri și galere,

Galerii de ură, mierlă în răsură,

Iad în loc de rai, strigă lumea VAI,

i-a răspuns Vaillant  gol pe Mont Alban,

avantaj pe loc, răsari busuioc,

ura nu te lasă, e ca o melasă,

visezi herghelii, stele mii și mii,

un bănuț în palmă, fie-mi moartea calmă,

iaca leopardul, ochii ca smaragdul,

eu încet să cad peste Galaad.

BORIS MARIAN

Din zborul păsării

Din zborul păsării

Din zborul păsării ghicești lărgimea spațiului,
Poete, fă-i un loc Horațiului,
Iar dacă nu ai spațiu, mergi în stele,
Acolo se-mpart case și cartele,
Tu te apleci prea mult peste fereastră,
Să nu cumva să dai peste-o nevastă,
O nevăstuică, o leoaică, mai știi cine
Te caută, bețivule, haine.
Cu laude, rog, nu mă-ngropați,
Nu-i bine să dispari nici luni, nici marți,
Voi fi cândva o piatră gri, lucioasă
Pe care-o spală apele, ca vocea ta duioasă.

Boris Marian.

Ciudățenii

Ciudățenii

 

Marți. Cinci fete. Negrul este jos, albul este sus. Orice lipsă este serioasă.  Șeful este antipatic. Nu se vede. O fată – toboșar. Așa este. Cineva chinuie o trompetă. Reciproc. Două vulpi s-au suit în spinarea directoarei. Uneori leii arată ca niște lupi. Și invers. Jură solemn că iubești patria. Stalin este peste tot. Cineva i-a făcut portretul cu pensula ținută în gură, altul cu cele două degete  mari de la picior. Stalin trebuie stimat. Cineva a scris istoria partidului pe un bob de orez. Altcineva a țesut un covor din propriul păr. Grajdurile lui Hitler au ars până la temelii. Povestea o soră, de fapt o mătușă. De curiozitate te poți îmbolnăvi. Cineva m-a întrebat dacă Armenia nu este în Africa. Grea  chestie. Mie îmi plac cocoșii. Au dinți. Nu au dinți. Gayaneh a fost prima fată. A urmat Haciaturian. Gemetele sunt univiteline. Malul întunecat al leșinului. Copilul se numea Victoria, dar nu știa. Plângea și era imposibil de oprit. Apleacă urechea la superstițiile din popor. Merită. Sergo a fost trimis în insulele Kurile. I s-a pierdut urma. Ce pistol frumos avea. Din trupul femeii s-au născut trei tripleți. Se numeau Unu, Doi, ș.a.m.d. Tatăl copiilor nu a murit niciodată, doar a dispărut în ziua nașterii. Himera   spune – Iubeşte.  Dar, un mare dar. Poţi fi  fericit  ca un pește pus la prăjit. De ești misogin, Doamne, iartă, nu au femeile-un simț? Te sfâşie, legumă fiartă, tot  rămâne un zimț. Bărbatul este un cuc, poate face un truc, că nu e turc. Iubesc chipul Junonei,  Simbol-căsnicie model,dar ce crudă-i Junona? Jupiter  e mai mișel. Beethoven  este  un câine,Brahms, Chopin vin ei mâine.

 

      Boris Marian

 hitler au ars până la temelii.

Succesul

Succesul

 

Succesul vine tiptil

Ca un mic crocodil,

Înghite și el ce poate,

Resturi dulci de bucate.

Victoria are un steag,

Tobe, ecouri în larg,

Triumfuri, statui ecvestre,

Veste, poveste, Oreste.

Doar sufletul știe hazardul,

Întunecimea, brocartul,

Înfrângere, moarte, nu-i bai,

ții minte cum colorai?

Moartea cu purpură vie,

Viața albastră să fie,

 unii-și pierd sufletul, dar

nu mor, trăiesc la hotar.

**********************

Trimiți scrisori către lume,

Iar lumea e doar un tăciune,

Aduci poeme cu roaba,

Totul se știe, degeaba.

Mesajele tale sublime

Se pierd în adâncime,

De dragoste scriu toți poeții,

Desene umplu pereții.

Succesul e dulce ca mierea,

Înăbuși în tine durerea,

Caută nectarul în floare, ,

Există nectaruri amare.

Și sufletul este , nu este,

Se duseră-n sfere celeste

Milioane de suflete. Care

ți-e locul? Trimite scrisoare.

 

BORIS MARIAN

Colectiva lui Petre

Colectiva lui Petre

 

„E alb Petre-acuma/ și doarme pe spate /îl plâng toți, și muma/îl plânge și-un frate”- asta  scria subsemnatul când avea circa 15 ani, un elev hrănit cu povestiri sovietice despre Pavlik Morozov care și-a turnat bunicul la miliție ca dușman al poporului.  Crescut la oraș , habar nu aveam de viața de la țară, dar credeam în valorile sau în sloganurile socialiste. Au trecut  aproape 70 de ani. URSS s-a prăbușit, România socialistă nu mai există. Există o Românie oarecum democrată, oarecum capitalistă, dependentă în mare măsură de UE, de SUA, gata să susțină orice acțiune antirusească, antisocialistă, etc. Nimic rău. Istoria nu se scrie cu DACĂ. Nu pot spune acum, dacă Stalin nu ar fi ucis milioane de țărani ucrainieni care se opuneau cotelor obligatorii, milioane de opozanți politici, milioane de militari în al doilea război mondial, din cauza incompetenței sale. Nu pot spune, dacă Dej nu ar fi fost o marionetă, Ceaușescu un  clovn sinistru, etc. Nu pot spune că am fost comunist, deși am intrat de bună voie în PMR-PCR, dar am crezut, în mod absurd că cele două sisteme vor coexista, socialist și capitalist, până când unul dintre ele va ceda. A cedat sistemul socialist, parțial, nu se știe  ce va urma. Ecologia încă nu și-a spus cuvântul. Sunt convins de câteva lucruri – colectivizarea agriculturii, mai bine zis, cooperativizarea, nu a fost o greșeală, greșit a fost modul n care s-a înfăptuit – cu pistolul în spate. Este inadmisibil ca o țară cu un  potențial agricol excepțional să devină un client umil, în loc să se îmbogățească din agricultură. La fel – turismul . La fel Sănătatea, la fel mica industrie. Crimele PCR  nu pot fi negate, dar nici incompetența, jaful național, tâlhăria cu acte în regulă nu pot fi tolerate. Cât va dura această sinistră stare? O mie de ani? Se poate. Colectiva lui Petre rămâne un vis. Orice analist va spune – ești naiv, gândești primitiv. De acord. Nu am văzut un analist să pună în practică marea sa competență. Toți se ascund după  o doctrină sau alta. Iar lucrurile sunt clare – bogăția nu se naște numai prin muncă, ea se naște mai degrabă din furt, iar sărăcia din slăbiciune, incompetență, boală, nenoroc, din orice defect care te împiedică să  fii în fruntea cursei spre îmbogățire.  Distanțele cresc, săracii, bolnavii mor, legea junglei devine dominantă. O fi aceasta legea naturală? Poate. Înseamnă că suntem foarte asemănători cu animalele de pradă.

BORIS MARIAN MEHR

FOGG

.

Ocolul lui Fogg

 

Ocolul creierului uman

Într-un singur an,

Casa de la numărul șapte,

Plină de șoapte,

Aparținea unui oarecare Fogg,

Un misterios lord-milog.

Nu căuta banca, bursa, tranca,

Nu flecări cu golanca

Din colțul străzii Wellington,

Cu care se saluta a bon-ton.

Stimată Renee, ce avem a ne spune,

 

Când soarele nu poate apune?

 

Nimic mai fragil decât  sentimentul

 

că toți au dreptate, iar tu ești dementul.

 

Iubirea ca pasăre a furtunii,

 

la primul fulger se-nrudește genunii,

 

spre-a reapare  pe un cer strălucind

 

precum neonul într-un vas de argint.

 

Corăbiile s-a risipit toate,

 

cârmaciul își doarme somnul pe coate,

 

 cârma s-a sfărâmat ca de cretă,

 

moartea iubirii, atât de discretă.

 

Un cuirasat de război – alte vremi,

 

Nu te mai teme , iubito, te temi?

 

BORIS MARIAN