de ce te superi?

 

 

 

 

 

 

i

 

De ce te superi, Am vrut să-ți spun o glumă la ureche, spuse motanul negru unei pisici aurii, discuția avea loc pe acoperișul blocului meu, era de față și un cotoi castrat zis și Mafiotul, în acest timp în lume mor și se nasc milioane de oameni, unii se iubesc, „Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt și noaptea candelă s-aprinzi iubirii pe pământ, vorba Poetului. Iar eu cer scuze cititorului. O zi bună.

Prin visul meu trece o lebădă neagră, Printre lebede este cea mai vizibilă, Ea poartă amintirile mele, Loviți-o cu pietre, ea nu se va feri, Aveam cândva un bordei din ramuri de alun, Cineva l-a profanat, au trântit un bloc peste el, Blocul greu al indiferenței, cineva a râs roz-bombon, Trece cavalerul cu pieptul rece, platoșă, Sub platoșă – nimic, un mic cavou, În zadar s-a irosit laptele matern pentru unii eroi, Ca și lacrimile, buzunarele memoriei s-au golit, Dumnezeu știe pentru ce mau scriu versuri, O, El știe, dar nu-mi spune acum, scriu așa cum inima Bate în neștire și necunoaștere până la istovire, Nu sunt bani, zice unul, nu este aer, zice altul, Nici pomi, nici căpușe, doar fumuri și aburi, Poetul are nevoie de o dietă, de o trietă, de o poetă, Independența și virginitatea se pierd cu ușurința trecerii pe roșu, nu te enerva, cată unanimitatea de aur, renunță treptat la organe, unuia dă-i ochii, altuia inima, rinichii, creierul, toate sunt bune, vei fi mai fericit în trupurile celor ce caută salvarea. BORIS MARIAN

Anunțuri

Giacomo

Giacomo

 

 

Giacomo, lacomo, epifanii de la Como,

Chipul palid, plexul moale,

Asta este o lornietă, dragă Yvettă,

Viorii după avort, fiord.

Rotunjoară, coaptă, dulce

E nepoata lui Neculce,

E lăptoasă, învățată,

Tocmai bună de armată,

Că războiul nu  mai e

Ca-nainte, mușchi-file,

Cere minte, cere suflet,

fără ură, fără urlet,

ca un șah între doi muți,

iei regina, o săruți,

piept lat, de bărbat, ce este pe el gravat?

Tace, un telefon fără fir,

Un bărbat –trandafir.

  1. Din lenevie în para-psihologie.

Numai animalele sunt singure

și nici ele. Bietele.

Suntem eroarea Domnului, știu, dar o îndreptăm.

Când  totul e limpede, uităm de virtuți.

Sărută-mă cu sărutul tău.

După multe  greșeli totul devine sfânt.

BORIS MARIAN

 

 

 

Vladimir

Vladimir

 

Țopăie morții în cimitir,

Sus e statuia lui Vladimir,

Oasele urșilor saltă-n cavou,

Umblă Columb, în mână c-un ou.

Dansează beat bietul Falstaff,

El nu e fals, nu este grav,

Capul ce joacă nu e tăiat,

Milă îmi este de proful Unrat.

Femei – istorie, femei glumind,

Deltele cresc, crime și grind,

Află sub unghii probe legale,

Faptele sunt doar cacialmale.

 

Masca veseliei a fost furată,

Carnavalul fuse chestie bluffată,

Cad păsări din cer, nu aveau nici aripi,

Mitraliera pare coadă de ghitară.

Zei pe sticlă  leagă vorbele, făloși,

Burțile se umflă, iepurii-și fălcoși,

Bustul, salsa,  fundul câștigă teren,

Lacrimi în orașe, sate și în tren.

Moartea e bondoacă, ne cam păcăli,

țările sărace  sunt tot mai pustii,

Unde ești, Vladimir din mileniul prim,

Strugurii sunt acri, mierea e venin.

 

BORIS MARIAN

 

Paranoia one

Paranoia  one

 

Se spune că un om şi-a vândut sufletul diavolului.

 Era foarte zgârcit.

 El a visat într-o noapte că s-a îmbolnăvit

 şi familia nu a îndrăznit să cheme un doctor

 pentru ca bolnavul să nu facă scandal

 pentru cheltuielile necesare.

 Omul a visat că a murit.

 Familia s-a gândit că nici banii pentru înmormântare

 nu mai meritau să fie cheltuiţi,

 astfel că au trecut câteva zile

şi cadavrul a început să miroasă.

 Omul visa şi se îngrozea şi nu putea să se trezească.

„Chemaţi un preot să mă îngroape,

 strigă el în plină noapte.

”Ce ai, dragă?” Întrebă nevasta neliniştită.

„A, n-am murit”, oftă omul mulţumit şi adormi la loc.

*********************************************

Animalele ştiu foarte bine să se facă temute sau iubite. Oamenii nu.

*********************************** Ceas de noapte, dormi iubito,

 ceas de moarte, dormi, iubito,

 mâine nu voi fi pe lume,

 vei fi tu şi restul lumii,

 voi veni pe înserate,

 voi cânta încet pe strune,

te-am iubit, dar n-a fost vreme,

te-am iubit, dormi, nu te teme,

 ceasul bate ca o toacă,

 dormi, iubito, dracii joacă

şi îşi râd de noi, de toate,

 dormi, iubito, sfântă noapte,

 dormi, încet mă voi preface

 într-un zburător din nouri,

 voi veni cu visul paşnic,

 te voi lua zburând în stoluri

 spre o altă mare caldă,

unde sunt îngemănate

 inimile care caută,

 părăsind singurătatea.

 

Mugurii au devenit regi.

Unde sunt prinții?

Jumătatea din mine

Mă cheamă dincolo.

Prea târziu vii, îmi spun mie însumi.

Zeus este un iepure laș.

El caș mănâncă în Kașmir.

Numai iluziile sunt întregi.

Între astrul X și astrul Y  se află un poem  nescris.

Song, Sing, Song, Vietkong din Bronx.

Eu vreau să fug din casa galbenă.

Caută șapte fluturi la marginea ghilotinei.

Nebunul a scris muzici nemaiauzite.

BORIS MARIAN

Paranoia

Paranoia

 

Sunt orto-meta-paranoic,

Scria un tip din neozoic,

Cui, oare? Poate altcuiva.  

Era un hering de cișmea.

Diliul era din Lehliu,

Diluviul  a distrus sicriul,

Bătrânul câine saliva

Ca ploaia peste-o canava,

Foc la han, ce avem azi?

Cad stelele pe lanțul Anzi,

Avioane, lecția e învățată,

Cutia neagră este plată,

Întortocheate străzi în veac,

Nu comentez, gândesc și tac.

Sunt clipe când nu știi ce simți,

Se sfarmă  prietenii în dinți,

Înnebunind  cu mare jind,

O, wunderschoen, o, Wunderkind.

Ascultă  fericiri, puzderii,

Ce spânzurații-n pragul serii,

Oricare clipă  e un prinț,

Pe cine poți să ameninți?

Ești Diavol sau ești Cel de Sus?

Pornesc încet către apus.

 

BORIS MARIAN

 

 

Madeleine

Madeleine

 

S-au golit nopțile toate,

Cufere cu galbeni, sparte,

Se mai văd urmele dinților în pernă,

Craterul viselor, pe scânduri rupte, licheni,

Au crescut șerpi leneși, Madeleine,

Se-nvârt palele orelor, zilelor, zorii,

Unde ne sunt îndurătorii?

Spuneai să fim buni, dar ce bem

Înainte de moarte, Madeleine?

De privesc în sus, nu se vede un duh,

Cine poate mai crede, cine nu,

Se întoarce cu fața la perete, în geamăt

și-ngheață.

 

 

Sunt clipe care n-au cuvânt în limbă,

Miracole pierdute în risipă,

Suntem nebuni când ne iubim, nebuni,

O moștenire ce ne vine din străbuni.

Ascultă ceasul, cariul și tăcerea,

Cum tremură o frunză cu-adierea,

Precum un câine trăitor puțin,

Când strugurele-abia se face vin.

Nu am văzut  stejarii roși de boală,

Nici munții să dea vremii socoteală,

De ce îmbătrânim doar noi, întreb,

Pe când în jur se spulberă   orice e-ntreg.

Poate că nu ar trebui să mai ieșim

Din noapte ca din jalnic țintirim,

Se retrăim aievea visele, nu-s basme,

De ce nu ne-am născut fantasme?

BORIS MARIAN