Ai dreptate, iubito

Ai dreptate, iubito

 
 
 
 
 

 

i
 
1 Votes

 

 

Ai dreptate, iubito,

Să-mi tai capul precum lui Ioan,

Vorbesc prea mult,

Ai dreptate să-mi tai pletele,

Sunt prea  temerar,

Ai dreptate  să-mi dai mărul,

Sunt prea pudic,

Ai dreptate întotdeauna,

 Altfel dreptatea ar deveni strâmbă ca o nuia,

Ar putea să semene a iubire și tu, nu dorești asta,

Eu credeam că a iubi și a ierta este totuna,

Chiar și călăul din Lyon aștepta o iubire,

Eu nu sunt ce par, tu nu ești ce pari,

Nu pot uita  cuvintele Euridicei  către Orfeu,

„Nu-ntoarce capul, dragul meu”.

BORIS MARIAN

Anunțuri

Ai dreptate, iubito

 
 
 
 
 

 

i
 
1 Votes

 

 

Ai dreptate, iubito,

Să-mi tai capul precum lui Ioan,

Vorbesc prea mult,

Ai dreptate să-mi tai pletele,

Sunt prea  temerar,

Ai dreptate  să-mi dai mărul,

Sunt prea pudic,

Ai dreptate întotdeauna,

 Altfel dreptatea ar deveni strâmbă ca o nuia,

Ar putea să semene a iubire și tu, nu dorești asta,

Eu credeam că a iubi și a ierta este totuna,

Chiar și călăul din Lyon aștepta o iubire,

Eu nu sunt ce par, tu nu ești ce pari,

Nu pot uita  cuvintele Euridicei  către Orfeu,

„Nu-ntoarce capul, dragul meu”.

BORIS MARIAN

Marea hoinăreală

Marea hoinăreală

 

Cântau din clarinet cândva, cu toții orbi, la cinema rula un film cu Stan și Bran, iar eu murisem de un an.Mă preumblam ca o stafie, alături moniadilie, toți conjurații interlopi și misogini și androfobi. Ah, ginalinabubulina, cum mă durea pe mine splina când aplaudați  orice minciună, iar eu murisem de o lună. Ne tragem, oare, din hiene? Nu voi afla, nu mai am vreme. Am visat că am murit, nu aveam loc de dormit. Cineva îmi luase trupul, l-aruncase-n groapă, grupul. Niște câini mă ciopârțeau, nu prea dulce, mârâiau, unul Demony  scuipa fiere chiar pe canapea, ah, Ionel, Ionelule, nu mai bea, pruncuțule, ai chelie, ai burtică, ești un geniu ca Mitică, altul Dreck, numit și Brun o căuta pe Hilda-n drum, unde-i Hilda, nu e Hilda, a plagiat-o ea pe Gilda? Aia ce venea din Cipru și s-a înecat în Tibru. Au plecat nemulțumiți câinii  kapo nebeliți. Apărură  maiestuoși corbii din Munții Stâncoși, ei în fine-au terminat trupulș meu, de l-au mâncat. Un corb spuse sentențios – din gunoi venim pe jos, în gunoi ne vom întoarce, nu în  humă, scrie-n Carte. Semăna corbul c-un om cunoscut și la Vandome,  s-ar cruci și bietul Darwin, om din corb, îl chema Martin. Nu maimuța e străbuna, ci e falsa și cu bruna.  

BORIS MARIAN

  1. Mă scol la cinci, din morţi, mă dezmorţesc, deschid calculatorul ca pe-un templu, privesc tâmpeşte ultimele veşti, apoi scriu un poem, mănânc, contemplu, discut, mănânc, discut şi iar mă culc, ah, stopul cardiac de ce nu vine, să fac economie de un glonţ? Dacă oricum murim atât de bine? … Necunoscut îmi sunt eu mie, ajuns aproape de nimicnicie, simt nodurile dureroase de copac, urmarea unui vechi atac. Scriu pe o foaie biblică, subţire, ca Patriarhii cei bătrâni din fire, le sunt toiag şi sprijin, înger, poate, trăiesc şi mor în braţe cu Renate. Poemul e o spermă cu speranţe, auzi cum nervii ţârâie în tălpi? Pământul sângerează-n slăvi, minutul cât un secol se întinde când nu iubeşti şi frigul te cuprinde, ai grijă, norii-s gingaşi, ca sărutul, dar grei ca aurul, când îi absoarbe lutul . Iar capulmeu va zace-n iarbă, căci iarna-i lungă, iarna vrajbei, vrajbă.Ascultă, Eli, cred că eşti frumoasă .Mi-ar place să spun ceva adevărat, ca o casă. Îi aud vocea, totul se schimbă. Şacalul puse mâna pe telefon, ca o limbă. Te place Nae, se aude în receptor. Trebuie transcrise aceste cuvinte de dor. . De ce nu?În pauză mă trage deoparte şi-mi face vânt de la etajul şapte. Arăt mohorât. Oi fi pe moarte? Întreabă un trecător, alergând mai departe.Cred că a încercat să facă starea lui spastică.Ploaia se opreşte. A doua zi ciocănesc la uşa academicianului Pi.Se deschide, după o zi şi o oră şi ies o hârcă şi o minoră. Din expresia feţei nu poţi deduce nimic. Cum te cheamă? Soare dulce. Păsările ciri- ciripesc,în cameră intrăun bulldog omenesc.Carolică îl cheamă, se săpuneşte, în timp ce-mi spune de ţara lui Peşte.Părerile sunt împărţite, prietenia s-a stricat ca şi puftia. O javră din vecini mă anunţă că nu mai publică un manuscris fără puţă, trimis de mine, deoarece proprietarul editurii a plecat înPC. Adică la Poarta Albă pentru documentare şi crime la centru.Intră microbul şi-n lumea scriitorilor, citesc dezolat dicţionarul simbolurilor, scriitorul este ca abanosul, negru şialb, cum pare bossul. Şi eu sunt negru şi roşu şi alb, precum e steagul tiranului Grab. Abanosul alungă frica, ruşinea, simbolizând intrarea-n piscină. Adică-n infern,ceva este rău,apare uneori un monstru, un fals dumnezeu, elpoartă haine albe, o funie şi mo seringă lungă cu unghie. Încerc să nu o iau razna, deviez. Sufletul nu are busolă, nici miez. Sub ochii uluiţi ai motanului, şoarecii joacă o piesă a Sheridanului. Cum vezi orbirea? Vezi şi nu vezi. A te privi în interior e cam Quez.Să-ţi pierzi vocea, abia atunci gândeşti o lumină aurie aruncată pe preş. Resentimentul şi regimentul au fost înfrânte de |nero dementul.

 

Sentințe

Sentințe

 

  • Un oaspete poate fi chiar Învățătorul.
  • Singurătatea  este ca o ciumă, am avut  surpriza, surprizele de a întâlni oameni care nu doreau această comunicare, se izolau ca melcii, ca țestoasele. Credeam că eu sunt vinovatul. Nu, boala singurătății este o boală mai grea decât o simplă trăncăneală, care mai mult este o viroză.
  • Romantism – sărăcie pierdută..
  • Sinceritatea – o mare deschisă
  • Contactele electrice între oameni pot distruge, pot realipi.
  • Soare delicat – o metaforă
  • Adevărul e mai presus de artă, dar poate plictisi.
  • Civilizație egal conștiință.
  • Mă voi recunoaște doar după moarte.
  • Sunt mulți care nu știu pentru ce trăiesc. Dar trăiesc.
  • A|DEVĂRURI PROPRII NU EXISTĂ.
  • Absurdul este doar un punct de plecare, în nici un caz finalul sau finalitatea.
  • Toți spun – viața merită a fi trăită, dar cum? Când spui asta?
  • Nu merită să mori nici pentru adevăr, nici pentru minciună.
  • Sentimentele sunt superioare rostirii.
  • Nu există scriitori mari și scriitori mici, poate după moarte. Valoarea scriitorului depinde de modul cum sunt recitiți și dacă sunt recitiți.
  • Nu înțeleg absurdul morții, totul pare  extrem de logic și oarecum comic. Viața nu este absurdă doar dacă se subordonează morții.
  • Nicio minune nu este recunoscută decât după dispariție. La fel și talentul.
  • Mă mut de pe o zi pe alta, apoi unde?

 

Boris Marian

Cică era..

Cică era..

 

Cică era un regat mic cât o nucă. Rege era Hrean Popcorn, regina – Blina  Futai. Ei aveau multe masterate făcute la Universitatea din Groenlandia, ca  orice tânăr mai răsărit pe ogoarele patriei. Primeau  corespondența, o citeau și  aruncau jumătate, iar restul corectau cu sârg,  strecurându-și , uneori,producții proprii.  Regatul acela a fost luat de un val, dus prin Marea Neagră, Bosfor, Mediterana, Atlantic până în insula Pitcairne. Carne –ioc, vorba turcului.   În schimb  perje, minciunele, poeme dedicate lui Fuck, zeul tuturor timpurilor, cât încape.  Trai pe vătrai. Pe insulă a apărut o generație spontanee de insecte minuscule numite homeri. A nu se confunda cu homari, care  nu sunt insecte. Pe unul îl chema Rweke, pe altul Maleiu, altul era de pe Venus, regi fiind pomeniții de la început. Treaba mergea, literatura mergea, valurile lovea ritmic malul, luna se rotea, ce mai – nimic de zis. Dar nuca s-a spart. Regii s-au trezit pe nisip. Au apărut niște furnici roșii , i-au mistuit, în timp ce autorii din generația spontanee înotau  în forță înapoi spre meleagurile mioritice. Povestea am aflat=o de la un străbunic al meu , Magellan al II-lea.

BMM   

Diavolul

Diavolul
Criminalul a fost depus într-o cușcă de sticlă,ca să poată vedea și să fie văzut chiar mâncând ori făcându-și nevoile. Era acuzat de uciderea a 1200 de bărbaţi, femei și copii. Folosise toate mijloacele -cuţit,topor,frânghie,otravă,glonţ, ș.a. Nu avea nicio remușcare, spunea că primise ordin de la Diavol.„Dar dumneata nu poţi gândi fără a primi ordine ?”, a fost întrebarea cheie a acuzării.„Nu” a spus scurt inculpatul. „Deci noi ar trebui să-l
judecăm pe Diavol”, „Pe el, pe el”, a strigat bucuros criminalul. „ Cum dovedești că ai discutat cu Diavolul?”. „ E aici, în sală, voi sunteţi Diavolul” fu răspunsul. Rumoare în sală. ”Liniște, altfel vă evacuez!”, a intervenit judecătorul, răsfoind jurnalul acestui individ ciudat. Pe fiecare pagină era
descrisă în amănunt câte o crimă. Literele aveau înflorituri gotice. Omul purta ochelari cu ramă neagră,avea ochi mici și pătrunzători,păr negru,părea cam de 60 de ani, dar putea fi mai tânăr. Deodată se auzi un strigăt isteric – „ Îl vreau de bărbat/>
pe acest om”, declara cu voce spartă o femeie cam zburlită și violent vopsită. „ După lege trebuie să-l eliberaţi”. S-au auzit comentarii – „ Nu ţi-e teamă? Dar care lege spune să fie eliberat? ”.„Legea strămoșească”, bubui femeia cu voce de
marinar. Pe ușă se strecură un pitic cu pălărie neagră,
și pantofi enormi pentru statura sa. „ Eu sunt Diavolul, mă scuzaţi”, șopti prichindelul. „Vino mai aproape”, ceru judecătorul.„ Ai acte?”.”„Am”.„ Ce vârstă ai, cu ce te ocupi?”.„
8000 de ani, mă ocup cu orice, doriţi un bilet în iad?”, întrebă mieros saltimbancul. Cineva îl recunoscuse – era clovnul de la circul care tocmai poposise în oraș. Criminalul se holba la el și nu pricepea mare lucru. Apoi interveni – ” E un hoţ,minte, mi-a
furat ieri ceasul de buzunar”. „ Nu ţi-e rușine, păcătosule, nu am vorbit noi zilnic la telefon? Nu ţi-am spus eu mereu ce să faci?”, se
supără piticul. Sala era înmărmurită. Se auzea doar
o picătură ce cădea de pe o ramură pe pervazul ferestrei.Judecătorul făcu infarct. Femeia îl luă pe condamnat sub ochii jandarmilor și-l duse acasă,unde făcu o nuntă ca în povești. De atunci,în oraș nu se mai auzi de nicio crimă. Asta este puterea dragostei.
Boris Marian

Vizualizări: 2

Cuvinte cheie :

Adaugă un comentariu

                                     

Antagonice

Antagonice

 

Cioplesc cuvintele în ape curgătoare,

Se pierd tăceri asurzitoare,

Ideile ca iezii mor de sărbători,

O lacrimă să-mi dărui, Mirador.

Virgine trec, în urmă cavaleri,

În pulbere se nasc puberi,

Sunt legendarii noștri străbunici,

Ce-mi pasă mie de călăi pitici?

Au o mustață sus și una jos,

Au creier jos și-n craniu sos,

Sunt holograme, umbre de copaci,

Din cauza lor n-ai timp să taci.

Desfac petala florii fără vini,

Ce-mi pasă dacă-n Rai e și venin?

Un ocean fără rechini

E mort și pentru albastrul cristalin.

Știau  și anticii, nu-i bine fără rău,

Fu…l    dracii fără Dumnezeu.

 

Singurătate, tu ești obiectul studiului meu,

Cu tine L-am găsit pe Dumnezeu,

Într-o noapte am visat că am ucis un om,

Dimineața, în curte, murise un pom,

Dar m-am dus la poliție să întreb ce și cum,

În noaptea aceea murise-un nebun,

mi-au spus, tu ești  acela, viu sau mort,

nu mai știam, kein einziges Wort.

BORIS MARIAN