Handra

Handra

Seară, poate ultima, poate penultima,

A venit la mine cineva, era disperat,

Nu știa de ce, era disperat pentru că nu știa de ce,

Îți lipsește o femeie, l-am întrebat?

Poate. Alcool? Nu. Fumezi? Nu prea.  Citești?

Rar și numai cărți bune.  Ce vrei? Nimic.

Nu vrei nimic?   Ești un om fericit.

A zâmbit, a deschis ușa de la lift, dar liftul nu era acolo.

S-a dus în gol. Fericit. Încerc să mă liniștesc. Citesc o carte.

Liftul a fost reparat. Să nu uitați de poeții  morți de foame.

BORIS MARIAN

Anunțuri

Și să te rogi

Și să te rogi

Și să te rogi?
Să nu știi cui?
Poate că știi.
E prea lung drumul către Iad.
Ce fericiți am fi fără cuvinte?
Cei răi, din teamă își măresc vezica,
Dar nu sunt mulți, urmași ai lui Cain și Esau.
Nu știu dacă și compasiunea
A fost o Lege sau răsfăț la vremuri blânde.
Dar ochiul nu greșește, nici nu uită, nici nu iartă,
El nu ucide,
Este doar un porumbel trimis de Noe
Către Noul Țărm.

Mi-ai spus să nu-ți scriu

Mi-ai spus să nu-ți scriu

__________________________

De ieri m-am sinucis, a apărut și-n ziare,

Azi m-am apucat iar de scris,  decizia ta zace

Într-un coș de gunoi,  frumos împodobit,

Se spune, când o femeie zice nu, să înțelegi da,

Este o minciună, o femeie este mai sinceră decât diavolul,

Tu nu ai timp de iubit, tu te agiți, memento mori, draga mea,

Să ne oprim la monumentul   poetului necunoscut,

Dintre ei, cel mai bun sunt eu, ah, coltura generala,

Generalul cult Kaphteala, orizont unde alergi?

La cabana  din Bucegi,  care este antică,

ne-am pupat în panică.

Mai qui est europeean? Vă spun eu, propriul alean.

Vitamina morții e  mortamina cu mult B.

Câte nu ne-am fi vorbit, dar în mine ai ochit,

mi-ai ucis inspirațiunea,  irunia mea lucinda.

BORIS MARIAN

De unde să încep?

De unde să încep?

De unde să încep, prea multe am de spus,

Despre prietenie, singurătate, destinul prea este brutal,

Norocul e un șarpe, un șacal, se duc eroii, ața este scurtă.

Noi suferim de infinit, îl vrem, nu-l vrem, el ne primește,

Ca norii visele se sting, când soarele cade în altă parte.

Vise precise, salt, satelit, suntem o floare-n humus,

Apoi, care apoi?  O mână nevăzută ne  sucește gâtul.

Suntem iubirii robi? Au robii taine ascunse,

Nu sunt nici snobi, nici pervertiți  îndeajuns,

Călăul-moarte tremură și el, în mâna Domnului sunt toate.

Ne prezervăm, dar precum iarba, apar copii, o lume de copii,

Poeții nu pot fi atei, poeți –atei nici nu există.

O, știu că mă citești,  iubito, nu-ți voi rosti nici numele,

Tu nu exiști, așa ai vrut, deciziile sunt foarte clare,

Dar apa clară se evaporă cândva.

Ce mai rămâne? Doar o râmă, doar o muscă,

O fi chiar avatarul tău? Doamne, ferește.

  1. Se făcea că ieșisem din viața ta, relicvă a unor umile începuturi. Acel cineclub avea să rămână un suvenir sentimental. Dar tu, calculată întotdeauna, nu mai nutrești acele amintiri duioase. Tu evadezi, evadezi, până unde? Vei ajunge oricum în fața plutonului de execuție. Eu voi fi doar o salcie, un martor natural. Auzi cum geme salcia în vânt, auzi?

BORIS MARIAN

Violon d”Ingres

Violon d”Ingres

Amatorismul are un susținător în artistul Ingres, care picta, cânta la vioară  și scria versuri cu egal sau neegal talent.  Nu a excelat în poezie, fiind mai cunoscut în istoria picturii.  Oricum , amatorismul merită respect, cât timp nu devine dominant și pretențios. Scriitorul este  mare/mic  – un profesionist. Cu excepția lui Urmuz, Mateiu Caragiale, Ion Barbu ( 64 de poezii), a unor poeți din sec. XIX, amatorii nu au lăsat capodopere, nici măcar opere. Iosif Brodsky, ulterior laureat al Nobelului, ca poet american, fost chemat în fața instanței din Leningrad, în 1969 să dea socoteală pentru parazitism social, iar la întrebarea –cu ce se ocupă, a răspuns – poet. A fost condamnat la exil în afara orașelor mari și la muncă  obligatorie. Poezia nu este o muncă. Poetul este un nimic. În România, nomenclatorul profesiilor prevedea – scriitor de vagoane, dar nu exista scriitor. Abia în 1990, profesia de scriitor a căpătat suport juridic. Între talent și profesie se interpune munca și dăruirea. Enescu s-a exprimat plastic referitor la necesitatea muncii. De fapt, scriitorul trăiește pentru scris, nu neapărat din scris, dar pentru scris. El este un grafoman de talent, spre deosebire de grafomanii fără chemare. El simte permanent nevoia să scrie, să comunice, să fabuleze, să imagineze. Este un mitoman de … geniu. Da, geniu pe înțelesul etimologic, de la a naște. Cine nu simte această chemare la șabatul vrăjitoarelor, al poeților, nu este decât un amator. Pare simplu să pui pe rime un gând. Dacă te exprimi alambicat devii și mai interesant. Dacă mai ai și cultură, cunoștințe în diverse domenii  poți atrage și admirația neprofesioniștilor. Un poet, ca și un îndrăgostit poate muri  pentru  ceea ce iubește. Să mori scriind – maxima fericire. Să trăiești scriind – la fel. Pe Internet s-au înmulțit site-urile literare. Dacă sunteți atenți, veți vedea  puțini scriitori, majoritatea sunt amatori. Unii amatori au talent, dar nu s-au format ca scriitori. Viața te obligă să  practici orice profesie.  Dar riști să te trezești ca Gregor Samsa. Dragi amatori, aveți alternativa – fie vă luați în serios, fie lăsați loc celui care trăiește, respiră poezie. Sună retoric. Dar câți s-au întrebat – bine, dar ce face autorul acestui microeseu? Am făcut inginerie   în anii  1965-1997. Mult, dar necesar. Am scris în paralel, noaptea. Din 1997 scriu  zilnic, bine/prost, dar  mă consider scriitor, nu sunt Ingres. O fac din nevoie, din absolută nevoie. Chiar de nu aș avea nici un cititor, tot aș scrie. Dacă cititorii ar fi hotărât soarta unor opere literare, nu ar fi existat capodopere, nici Dante, nici , poate Shakespeare, nici Rimbaud, Verlaine, nici Ion Barbu, Magda Isanos, poate Nichita Stănescu, care avea darul prieteniei, adică puțini.  Să nu ne îmbătăm nici cu postumitatea. Este un joc al norocului. Dacă Max Brod ar fi ars opera lui Kafka, el nu ar fi existat. Unii scriitori nu își cunosc propria valoare din cauza indiferenței celor din jur. Sunt fericit să scriu, nu mă interesează  evidențierile, la școală eram evidențiat până în clasa a șasea, apoi am început să scriu altceva decât ne obliga programa de învățământ. Scriitorul este și trebuie să fie absolut independent de orice , în afara legilor propriei dăruiri, care este divină. Mulțumesc.

BORIS MARIAN

Mesaje de dincolo

Mesaje de dincolo

Dincolo poate fi și altă cameră, altă țară, alt continent. Dar noi vrem alte țărmuri, în ceața.eternei.Morți.Cred,dar.nu.sunt.convins. Preferi.inexisența,somnul, insensibilitatea,starea.de.nesimțire.totală,sub.aspect.psihic,unei.vieți.socialle.Nu.pe mine.mă.jignești,te înjosești fără a ști chiar pe tine, devii un obiect.neînsuflețit,o.ființă acefală, neanimată, letargică, îmi este milă de asemenea.oameni.care se sinucid virtual prin tăcere, am mai avut două-trei experiențe,aș spune tragice, unii mor înainte de a muri. Vei fi veșnică precum.statuile din.Insula.Paștelui.Te.pedepsești.pentru.nimic,o,vanitas.vanitatum, un Infern dantesc. Suspendat ca un albatros, deasupra abisului, văd sfârșitul lumii în alb/negru, primul film, întuneric, gayii se plimbă printre rânduri, nu-i condamn, nici nu-i iubesc, sunt obișnuit cu fetele, filmul pare o criptă deschisă, actori sunt morții ce-și fac numărul, aș vrea să reintru în uterul mamei, Iisus nu a avut această șansă, mister hrăpăreț, excremente de șobolani în toate colțurile,annus mirabilis 1939, se naște Hollywoodul, Polonia este sfârtecată, înjunghiată,iar eu iubesc polonezele, blonde, vesele, parfumate, una îmi arată Auschwitzul in 1972, nu sunt prea atent, privesc profilul fetei, ochii albaștri, nasul fin, drept, buzele pline, iar morții striga în urma mea, lăzi cu ochelari, cu olițe de noapte, unii mi-au fost rude, nu eram născut, suspans, nu crede ce nu ai văzut, dar văd, asta este, cade un imperiu, se deschide o prăvălie, de multe ori lumea seamănă cu Samsa-gândacul, era Cain fiul Domnului? Voi, ce mâncati ouă de prepeliță umplute cu caviar, gurmanzilor, doctoranzilor într-ale Genezei, omul este doar o pată pe pagina de istorie, nimic nu pare important, doar pretențios, măcelarul își îngroapă victimele la lumina chibritului. Dumnezeu și chibritul. Suspans. În tăietură cade o pasăre. Iubesc păsările și copiii, zice măcelarul. Tăcere. Ce să faci cu un om de 90 de ani? Nu știe nici cum îl cheamă. Dar ce nu fac mâinile? Ele sunt mai rapide decât gândul. Naivitatea zdrobește capele multora. A exista și a nu fi, aceasta este întrebarea. Acesta este și răspunsul. Cu umbra mă mai descurc, dar ce faci cu omul viu? Idolii au fost arși în piață. S-a răspândit un miros de piele încinsă, cu grăsime de pasăre. Dar despre sex de oțel ați auzit? Ridicați sângele ca pe stindarde, omagiul este pașnic, Johnny Walker să trăiască, orb sunt doar eu pentru mine. Ne doare inima, dar ne plângem de dreapta. Nimic nu se uită. Sunt chiar deprimat. Adică vreau să mor și nu pot. Adică sunt o javră, ca și tine. Te ascunzi ca mortu-n păpușoi. Ai închis canalul de conexiuni și comunicări. Liberi trec șobolanii. Au și papion sau papilom? Astfel am ratat cel mai frumos roman de dragoste pe care l-aș fi scris în alt secol. Ce să adaug, am pistolul la mine. Pentru orice eventualitate. Nu pentru autoapărare, luna este obiectivul meu. Astăzi chiar de te-ai întoarce, a-nțelege nu mai pot, unde ești, copilă pură, cu trădarea ta cu tot?

• BORIS MARIAN

Aici e locul meu

Aici e locul meu

Aici e locul meu, i-am spus câinelui credincios,

Aici voi fi îngropat, nu-mi trebuie fanfare,

Nici zgardă de aur și nici marmură,

Să pot auzi clinchetul tramvaielor,

Urletul  sălbatic al motocicletelor,

Vocile rândunicilor, voi gusta quiche cu somon afumat,

O felie de lună, voi transporta dulapuri vechi,

Cu costume de gală din vremea lui Napoleon III,

Voi râde de listele laureaților, medaliaților,

De istoriile literare voi râde în hohote,

Trece în goană  un pâlc de călăreți,

Sunt oamenii lui Alaric, caii lor fumurii

Cântă imnuri imperiale, guillaume iar face glume,

Iar noi mai avem puterea să râdem,

Trăiască, strigă  sufletele slabe,

Pe ritm de samba, apoi adio.

Vom naviga fără dureri, departe de noi înșine,

Precum un Sindbad, Don Quijote, Magellan

Sau  Olandezul Zburător fără de moarte.

BMM