În zadar

În zadar
_____________
În zadar mai caut în colbul amintirii,
Iarba va acoperi totul,
În zadar mai vii, făptură de vis, virtual mă săruți,
Te văd înaintea treziei, goală ca niciodată,
Ei trec și nu te văd, nepăsători,
Doar seara, în asfințit, ceva se mișcă, șarpele erotic,
Iar alteori ești doar o candelă subțire sub bolta-naltă,
Nici vânturile nu te pleacă, nici duhurile altor vieți,
Ne pasă nouă azi de slava lumii? Dar nicidecum.
Nici bună, nici nebună e lumea, las-o-n pace,
Izvorul tainic va rămâne tainic, nu cerceta nici zodiile, sunt false,
Mă-ncred în propria-mi liră, te-ncrezi în dorul tău fecund,
Să nu te temi, cu mine ești oricând, eu voi veni din ceruri, din pământ,
Orașe – furnicar , să le lăsăm, mai este o pădure fără semne?
Ce sunt acele turme-n zare? Sunt legendarii zimbrii sau roboți dimensionați?
Cum mă-nchinam la Kamadeva, eram elev, erai elevă,
Veneai oricând, râdeai oricând, apoi o stea căzu din cer,
Trecură ani, trecură ierni și ploi toride, nu mai veneai,
Ai existat? Doar tu poți ști. Am să adorm curând. Ce voi visa?
Dar pentru mine vor scrie versuri norii și multicolorii fluturi.
BORIS MARIAN

Anunțuri

Droguri

Droguri

Trăim în epoca drogurilor
Mai ieftine, mai scumpe,
Iubirea e un drog suprem,
Nu e dat oricui să iubească,
Nu e târziu niciodată,
Pierde doar cine nu poate iubi,
Dincolo de moarte, drogurile
Sunt interzise, Dumnezeu e foarte sever,
Bate pendula în trupul meu obosit,
Mă tot sâcâie un idiot măscărici,
Seamănă mult cu corbul lui Poe,
Eu râd de acel Nevermore,
Never say never, rezist.
Iubito, tu ești curată,
Ai un miros amețitor, misterios,
Lasă-mă să intru în lumea ta,
Ești o lume mirifică, elegant mă preumblu
În tine, mă-ntâmpină inima ta caldă,
Ea mă întreabă , cine ești ?
Sunt cel pe care-l aștepți,
Renaștem ca doi siamezi inseparabili.
Cât te iubesc.
BMM

Lumea ca un buzunar

Lumea ca un buzunar

Buzunarul a fost o mare invenție.
Ca și plagiatul, trădarea, injuria fecalizantă,
Ar trebui să poarte unii pamperși la gură, e nevoie,
Un început de tragedie, iar la final – tăcerea lașă.
Orbii umblă prin istorie, întotdeauna.
Se înșeală pe ei înșiși, nevrând să vadă dincolo
De propria orbire. Cel mai frumos poem, iubito,
E cel pe care nu l-am scris, nu stă-n puterea noastră
Să ne iubim sau să urâm la ordin. Ce-i dragostea?
Spun unii că-i vânătoare, pescuit, o cacealma la poker,
De unde vin atâți locuitori ai grotelor nedesfundate?
Aud o voce dincolo de lacul înghețat .
E în zadar , copile, lost love and rememberance.
Din alfabet vom scoate miere,
Precum albinele, poeții
Au suflet, sufletul nu piere
De-l veți lovi de toți pereții.
De latră câinii, caravane
Vor trece legănându-și visul,
Nu se îngroapă în coroane
Adâncul muzical, abisul.
Soldați necunoscuți, victorii
Pe care nimeni nu le știe,
Poeții-n veci, nemuritorii
Plutesc pe aripi de hârtie.
BORIS MARIAN

Un prieten

Un prieten

Un prieten mă întreabă, despre
Ce vrei să discutăm? E o întrebare – prăpastie,
Cu multe fântâni de sânge, acum se practică briceagul la gât,
Telefonul care ucide, busola și moartea pe o parte,
Pe malul mării se plimbă Kafka, nu acela, altul,
Elefanții au chiloți bufanți, pasărea-spin lovește din plin,
Pasărea- arc lovește mai larg, morții se roagă pentru cei vii și cei goi,
Am exilat cuvintele, floricele, drăguțele, morfologic nu este corect,
Misiuni și promisiuni goale, duet fals, cum poți spunea DA tăcerii?
Viitorul este obscen, e nevoie de dren, printre muți bâlbâitul spune ce vrea.
Cuvântul de fier nu-mi este prieten, cuvântul ca melcul îmi pare mai blând,
Te-nșeli , zice melcul, tu nu știi ce zace, durere și somn și plâns în adânc,
Acidul cel tare așteaptă doar clipa, lumina se poate preface-n pârjol,
Primește-mi , iubito, cuvântul, sărutul, tu nu știi ce poate silaba – pistol.
Pot fi precum marea, umil ca pământul, primește-mă-n palmă ca pe un duh,
Pot fi stejarul, pot fi și iarba, prin tine, din haos pot iară să urc.
BMM

Frumoșii învinși

Frumoșii învinși

Plânge Leonard de atâtea blestemății,
Cinstitul Brutus își ascunde cuțitul și scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,
Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim , zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,
Cineva amintea de Arghezi, „făcu din zdrențe muguri și coroane”,
Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare
și le pierdui printre cotețe. Ce oroare.
Un șir întreg de jucători de bile colorate,
Biluțe mai rotunde și mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeții,
Nu înjurați, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune – quo usque patientia nostra?
Adică , mai putem răbda acest păun prea înfoiat?
Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.
Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri
De care Iago nici nu auzise.
BMM

Haimanaua din Manhattan

Haimanaua din Manhattan

Buona sera signorina, kiss me, good night,
Beți lapte praf din dorințele mele malaxate, introvertite, golanule,
Ea tace, el bea, ea bea, el tace, ea este Bea din Caraibe,
Are dulciuri ascunse în cămara inimii,
păpușile și le ține sub fusta prea lungă,
salut, fițosule, ai venit târziu, nu ai loc nici la subsol,
fă și tu un design interior, în sufletul tău mare cât un living,
ne bestializăm și noi cât putem ,
iubirea are un gust puternic amărui,
lasă publicitatea, acolo doar impotenții se dau mari,
feroce este sexul în tăcere,
ca o noapte la muzeul stafiilor, ca un guturai fără leac,
simți cum te cutremuri? Ce Richter ți-aș arăta eu sau altul?
Fiecare cu focosul sau folosul său.
Omphale face cele mai bune friganele.
Pp paparazzo, na-ți-o paiațo.
Un om stă lângă tine, dar nu-l vezi,
Deci nu existați niciunul.
Bătrână, urâtă și rea, moartea mai vine pe seară,
Ea șopotește basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină,
Există un burete cu care să ștergem trecutul? Ioc. Iocnapathan.
Copiii violenței nasc violență. Întunericul urmează verii. Canopus.
Ne rotim pe aceleași cercuri, cercul scoate limba, unii râd.
Pacientul se numește Jason. Iona habar nu are de ce.
Tryptizol, ce-i aia, maică? Nimeni nu cunoaște cauzele crizei.
Crimă perfectă. Mâna mea e un trup de flori.
Nisip dureros mă îngroapă. Pădurile bogate au ars mocnit
În fiecare. Axa lumii șuieră. Așteptați un nou continent?
Pentru ce? Păsări pe dune, caii pe țărm, totul a secat
Până la diamant.
BORIS MARIAN

Deci

Deci

Deci, începem cu deci, ia un trabuc,
O idee, cum o chema pe nevasta vecinului?
Alo, așa o chema, ne servea cu vin roșu și alb, totodată,
Un vultur de casă, nu știți ce este, ține loc de câine,
Ce poți să spui? Ete, al dracului vultur.
Franzela este un obiect de mare cinste.a
Scrumiera avea formă de porumbel,
vulturul lovea fără milă scrumiera,
televizorul merge-nainte, vecina se face roșie,
dinții ei stau pe televizor.
Ia o alună, spune vecinul.
Prima și ultima intervenție.
Laptele e perfect.
Un copil urlă în ultima cameră.
E un copil uriaș. Nu poate fi scos prin ușă.
Vulturu ia copilul și-l urcă-n copac.
Va fi parașutist. De atunci s-au născut
Mii de copii, dar vulturul a murit de bătrânețe.
Deci…