Flori DE MUCIGAI

Flori DE MUCIGAI

Abia acum a recitit acest verset,
Că mucegaiul este-n oricare poet,
Degeaba jeluiți pe psaltichie,
Poetul este unul dintr-o mie.
Timpul tăiat în săbii reci,
Precum iubitele haiducilor zevzeci,
Degeaba-și dezveleau fetia,
Haiducul are treabă cu Bănia,
La fel poetul între pat și moarte ,
Între pocalul plin și carte,
Precum copacul Iggdrasil se nalță opul,
Poetul e efectul, tu ești scopul.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
De-a puia-gaia, ehehei,
Ce ne mai spune Conan Trei,
El are cicatrice peste tot,
Nu are frați, părinți, doar un nepot.
În tot mormanul de reviste polițiste
și-a rătăcit dolari și trei batiste,
dar în picioare nimeni nu-l calcă,
privești la umbra sa înaltă,
andrade mii, frumoase și mai și,
o multitudine de gâște guralii,
ah, Galaad, ah, dor de Galaad,
acolo mi-am lăsat un camarad,
el îmi striga dintr-un Mirage X paralel,
o să învingem, frate Brabanel.
Era un ultim, falnic exemplar,
Un fel de leu antic cu părul rar,
Acum, bătrân, Leone, u nul spuse,
Poetu-n limba sa se duse,
Poate și cel din urmă sărăntoc
Să poarte-n el nestins, divinul foc.
BORIS MARIAN

Anunțuri

„Cine are părinți”

„Cine are părinți”
Poetului Adrian in memoriam
„Cine are părinți pe pământ, nu în gând,
Mai aude” cum neantul ne cheamă flămând.
Că au fost și ei tineri, sărmani ori bogați,
Vor ajunge în cârje, cu un Alzy sub braț.
Cel mai mult i-a durut râsul junelui scrib,
Are-n piept doar un boț? Pălărie de hrib?
E ușor, dai cu barda în stânci, ca-n vechimi,
Iar din stâncă zbucnește o lacrimă, știm,
E doar vocea durerii, a sângelui, fiți
și copiii de azi și bolnavii părinți.
BORIS MARIAN

, cool

,

Cool și felin

Cool și felin, black mandoline,

Prieten, sfârșitul  sforăie lin,

In dim light, o raită în right, se conturează obiect ce optează,

Ochiul răsare din nimicul ce doare,

Omul pe gură, moartea din șură,

Pedepsiți vederea, ochiul ca mierea,

Orbul  deveni un clarvăzător,

Mortul este astăzi atotștiutor,

faci în interior tot ce vrei matale,

dar cu temei bea din trei pahare,

ochii genitali, copii de cristal,

the eye is a hungry mouth,

a fi vizionat de draculi, of course,

zâmbetul tău sare mereu în argilă,

viața remanentă, te agăți de milă,

ne acoperim cu vise, decent,

visele conțin mereu un ferment,

the doors dai la-ntors,

cristal ship, un șip,

scrieți în zadar, timpul – aur rar,

este totuși lux să scrii ca un bou,

poți să fii un dux, să taci ca un ou,

poezia, vai, n-o poți silui,

nu te va iubi, nu face copii,

take it, comes today,

nu mai scrieți, frații mei,

jucați fotbal, șah , voley,

poezia-i pentru miei.

BMM

Misterioșii hazari

Misterioșii hazari

Abia înaintez, un pas, doi, un elefant de puf,

Viața e lentă cu inexistenții,

Luna  nici nu există. O rochie ce nu rezistă.

Fotografiile din creier s-au șters.

În dantele răposatei, șoriceii au adormit fericiți.

Cuțitele de argint așteaptă în scrin  mâini puternice.

Orice întrebare miroase a mosc și a liliac.

Opera privighetorii  nu a fost tipărită.

Copile, tu nu  ești veșnic, dar ocolești întrebarea.

Plânsul este muzical și matematic.

Oricare drum se va termina într-o prăpastie plină cu flori.

Destul ne-ai jignit, mătușă moarte, e timpul să pleci .

Când  toți plâng, cine mai  este sincer?

Hai , îmi spuse  fata de la intrare,

Fugim în desiș, va trebui să te sărut.

Așa mi-a porunci  Stăpânul.

Despre hazari , nimic.

BORIS MARIAN

Întâmplare cu obiecte

Întâmplare cu obiecte

Obiectele au și ele viața lor. Nu sunt primul care afirm acest adevăr indubitabil. Pe la orele unu din noapte m-am sculat și m-am dus la calculator. Mare mi-a fost mirarea văzându-l într-o stare jalnică , de parcă un nebun sau un copil răsfățat s-ar fi jucat cu piesele sale. În locul ecranului era o scândură lungă de circa un metru și jumătate pe care  erau dispuse figuri de șah  fixate magnetic, nu știu prin ce minune. Din corpul computerului ieșeau fire, atârnau piese de parcă aparatura ar fi fost aruncată de la etaj și reașezată pe masa mea. Disperat am sunat la service și nici în douăzeci de minute a apărut un individ mic de statură, cu un cap ce semăna cu o tablă de șah, care îmi zâmbea batjocoritor. Nu m-a întrebat ce s-a întâmplat. În schimb m-a informat că firma a fost foarte supărată că am câștigat ultima partidă și mi-a transmis în acest mod supărarea șefilor. Ce este de făcut? Am întrebat. Nimic. Veți cumpăra alt computer. Dar cum este posibil? Nu pot să vă spun. Firma noastră este privată. Nu răspundem decât în fața patronului care este un șahist fanatic. L-am dat afară. După scurt timp l-am auzit vorbind cu o vecină, stabileau condițiile  pentru montarea unui post și unui calculator. Erau foarte surâzători și relația lor părea mai mult amoroasă.  Enervat m-am apucat să schimb un bec din hol care se arsese. Am scos globul, era prăfuit, de vreo zece ani nu mai umblase nimeni la el, am schimbat becul și la montarea globului, acesta a alunecat din mâna mea și s-a spart  aproape fără zgomot. Globul avea , cred, circa un veac de viață. Ce chestie. M-am culcat , n-am putut adormi. Dimineața m-am dus la  calculator, nimic nu era schimbat , iar pe Microsoft cineva scrisese o povestire pe care am reprodus-o aici.

BMM

24.03.2015

The soft parade

The soft parade

Nu va mai fi niciodată,

Mai dă-mi o șansă, piste mansăs,

Voi încerca, acordă-mi o seară,

O scară, o paradă de vară.

Am să returnez  recuzitele,

Alămurile, sunetele, bătăile inimii,

Trupul, sângele, actul de naștere.

S-a sfârșit, nu pot plânge, dar plâng neauzit,

În Parâng. Lumea pare un zâmbet, un rânjet.

Lumea –  o balenă uriașă, comodă ci Ionas-Vodă.

Iar eu, minuscul în acest univers advers și pervers,

Încerc să-ntind o mână, nu este vorba de a cere,

Ci de a dărui  eternuri vale.  Etern și rival. Parol.

BMM