Misterioșii hazari

Misterioșii hazari

Abia înaintez, un pas, doi, un elefant de puf,

Viața e lentă cu inexistenții,

Luna  nici nu există. O rochie ce nu rezistă.

Fotografiile din creier s-au șters.

În dantele răposatei, șoriceii au adormit fericiți.

Cuțitele de argint așteaptă în scrin  mâini puternice.

Orice întrebare miroase a mosc și a liliac.

Opera privighetorii  nu a fost tipărită.

Copile, tu nu  ești veșnic, dar ocolești întrebarea.

Plânsul este muzical și matematic.

Oricare drum se va termina într-o prăpastie plină cu flori.

Destul ne-ai jignit, mătușă moarte, e timpul să pleci .

Când  toți plâng, cine mai  este sincer?

Hai , îmi spuse  fata de la intrare,

Fugim în desiș, va trebui să te sărut.

Așa mi-a porunci  Stăpânul.

Despre hazari , nimic.

BORIS MARIAN