Urmașilor mei

Urmașilor mei
_________________
Urmașilor mei eu nu le scriu,
Nu voi pleca într-un sicriu,
Umblând pe două-trei picioare,
Mai știi , chiar patru aripioare.
Dar nicio revoluție nu este o soluție,
Că face corent, se sparg geamuri în Kent,
Dar dă-le naibii, geamuri, le spargem ca pe clanuri.
O turturea m-a alintat sonor și binecuvântat,
Ce mai iubeam și eu Povestea
Vorbii, dar nu vorbele- acestea,
Ce oftează a mea domniță, ea așteaptă o linguriță,
Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.
Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,
Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa,
Boul, vițeii se ajută, Casa Boborului este mai slută,
Alecsandri îmi este unchi din al Veneției rărunchi,
Astfel venii și eu aici, gură de rai, trai la bunici,
Cum se deschide între nori o poartă, văzui un picior,
Atât zării, pe loc crezui, de-atunci mănânc numai gutui.
Dar asta nu-i melancholie, albastră floarea e mai vie,
Albastră, roșie se-arată această inimă de fată.
Trecut-au anii ca și banii, acum bogați sunt doar golanii,
Ne cântă-acuma și prohodul, ce dor mai are azi norodul?
Rondel trecut și tare dulce, pescarul prinde știu ce, știuce,
Dar nu se știe că un drum mai duce-n pipa cu tutun,
Când eu vă las întreagă-averea lui Dobrogeanu, parcă Gherea,
știu codri mari de brazi, molizi, în mine tu nu mă închizi,
nu port nici plumbi, arginți și nici magnezii,
eu îl iubesc pe T. Arghezi , lacustrele bacoviene,
romanțele minulesciene, pe cronicarii lui Urmuz
ce au luptat și la Oituz. Cu Topârceanul facem jocul,
cum vine rima cu norocul, dar nu poate a fi uitat
ce-au scris domnii Maniu și Pillat, eu lui Barbu
Ion , am să-i ridic în marmuri un monument ci filigrane,
Dar mai trezește-te, Ioane.
BORIS MARIAN

Anunțuri

Azi, noapte

Azi, noapte
___________________
Azi, noapte l-am visat pe Dolfi Hitler,
Era mai mărunt decât mine, părea liniștit,
Dar ascundea ceva, un plan anume,
i-l bănuiam, dar el mă tot întreba de rude,
am încercat să scap de el, am sărit din tren,
înainte de gară, l-am auzit dând ordine ,
m-am refugiat în pădure, apoi mi-am amintit
că văzusem scena recent, la TV, am respirat ușurat,
Dolfi, de ce nu te-astâmperi și tulburi
Semnul celor bătrâni, că nepoții mei, abia dacă știu
Ce faci și ce ai făcut în viață. N-aș spune că te urăsc,
Pe mine mă judec, cum am putut vorbi liniștit cu tine,
În limba germană , învățată cu mama, iar tu te mirai
Că aveam un accent cernăuțean, aispus „Warum, mein Kind”,
Că mi s-a făcut frică, asta mă face să tremur de ură –
De ce mi-a fost frică, puteam pe loc să te ucid cu o lopată.
Dar asta este din alt vis, îl presimt deja, se apropie, vine.
Voi îmi cereți poeme frumoase, dar ele nu vin, așa, peste noapte,
IAR POEZIA NU ESTE O FUGĂ DE Bach, nici un tablou de da Vinci,
Nici operă, nici balet,operetă, numai atunci când orchestra va cânta
Maiestuos o missa solemnis sau altceva,
iar corzile unor viori vor plesni de durere,
atunci veți zări înălțată ca o zeiță, Poesia
pe care n-o veți cunoaște.
BORIS MARIAN MEHR

Prin stepa-ntinsă

Prin stepa-ntinsă

Prin stepa-ntinsă călăreau cazacii,
Iar după ei, demni slujitori, chiar dracii,
Că multă lume pătimi, are și Iov a-și aminti,
Cum i-au tăiat toți frații cazacii zbuciumații,
Hmielnitzki era sfântul lor, mare curvar și beutor,
Îl pomenesc cei din mormânt, înjură blând.
Îl trag doar noaptea de mustăți, iar unul e mai șugubăț,
i-a pus o barbă și un neg de beglerbeg.
Povestea are un adaos. Că Stalin nu-i născut din Haos.
BORIS MARIAN

Eminesciana

Eminesciana

Și dacă ramuri bat în geam,
Eu astăzi n-am să te mai am,
și se cutremur plopii,
cum cozile de dropii.
Povești impertinente spun,
Iubitei mele sub alun,
sunt apocrife , draga mea,
de mine nu vei mai scăpa,
din rău fac bine, nu invers,
mă costă ani oricare vers,
când singur stau și reculeg
briliantele lui beglerbeg,
care avea harem și flori,
simt tinerețea, mă-nfior,
pisică, șoareci, șobolani
pleacă-n turneul hawaian,
doar un păianjen stă, citește
ce scriu cu inima în dește,
o bilă albă mi-a pus el,
harnicul înger Gabriel,
luându-ne la dans, Prințesă,
vom fi splendizi… și fără presă.
BORIS MARIAN

Eu nu cobor și nici nu urc

Eu nu cobor și nici nu urc

_____________________________

Pe o moviliță

zării ce? Musculiță.

Am săpat mai gios,

șarpe veninos

găsii, părea a fi râmă,

poate doar o gâlmă,

pe loc îl strivii,

au ieșit pui vii,

verzi, eu m-am rugat

Domnului, păcat

să fie tot șerpi,

motănei aș vrea,

gri, de catifea,

să cânte coral

Imnul Național.

BORIS MARIAN

Opusă și valului

Opusă și valului
Se dedică lui Ion Barbu

Opusă și valului,
Aleanul aleanului,
Trimite-un texticul( de la text),
Plimbare cu bricul,
Toți îngâmfații
Speriați de gealații,
De urlă Galații,
Ce cheltuie wații,
Că fecioria
Visa preeria,
Frumosă femeie
Din vremuri ahee,
Capela Sixtină
o ține-n lumină,
nevinovată
și dezbrăcată.
Eu o pictez,
Eu o mulez,
Eu o sculptez
Până la miez.
Lumea de-Apoi
Ne prinde tot goi,
Eva, Adam
In-vocați în van,
Îndoiți din spate
De multe păcate,
Vor scrie și ei,
Acum prichindei,
Mult erau frumoși,
Ai noi bieți strămoși,
Noi v-am îndrăgit, ,
Voi ne-ați amăgit
Că fără iubire
Totu-i pieire.
Versuri –viața mea,
Cine cuvânta?
Inima curată,
Mult nevinovată,
Umblu tot desculț,
Ca Rabi Yeshua
Am să fac Teshuva.
BORIS MARIAN

Ce întâmplare?

Ce întâmplare?
__________________
Soarele – un pește prins în plasa clorofilei,
Precum femeia care prinde tot, în cale,
Struguri cuprinși de flăcări dulci, poți cuvânta
Între doi sâni cu două sfârcuri violacee?
Există prea adânci curenți fierbinți
Precum în prima noapte ochii miresei de mirări surprinși.
Dar eu pornii spre mall cu mare avânt,
La ușă m-am zgâriat de –un cui, otravă,
Degetul pe loc mi s-a umflat,
Aud cum râde teroristu-n spate,
Am amețit, căzui într-un nămol,
Ce mirosea precum cadavrele de-o lună jumătate,
A izbucnit și un război local, în care mi-am pierdut
și mâna și piciorul, de nu mai pot nici scrie, nici iubi.
Cu asta s-a-ncheiat frumoasa mea duminică.
BORIS MARIAN