Într-o dimineață

Într-o dimineață

Într-o dimineață, Neață
Se trezi cu altă față,
Adică el semăna cu o plătică,
Ce s-a-ntâmplat, spuse Neață,
Mă privește pe mine, pleacă vecine,
Era trecut de anul 2084,
Fiind ora de teatru. Afară era urâtă vremea,
Viermele abia-și începea catrena,
Căzu pe spate, era dificil
Să te întorci la un mod civil,
Îl îngrijiră mama și sora,
Secretul era Pasiflora,
Uni-i spuneau Gregor, se știe
De unde venise ideea tipsie,
La colonia penitenciară-l aruncă
Tatăl , scurt ca o poruncă,
l-a vizitat doar Josephina,
un șoarece alb ce-și spunea fina,
Neața căută o Lege, acolo,
Legea fusese scrisă de Moloh,
Ah, Odradek, ah, Odradek,
țipa de pe tavan un bec,
povestea se poate lungi,
scurt pe doi, Neață muri.
BORIS MARIAN

Anunțuri

Zilele

Zilele

Zilele poetului se numără în versuri.
Poetul nu plânge.
Soare și Oțel,lumină și tărie.
O vrabie s-a așezat pe grilaj.
E jalnică. Noi suntem acea vrabie.
Lumea se schimbă și fără noi.
Artistul este un papagal al propriilor îndoieli.
Ce va fi mâine? Who knows?
Sunt locuri unde suntem obligați să ne reîntâlnim, aici ori dincolo.
Interesant este la ce nu te gândești aproape niciodată.
Orice animal de pradă poate fi un profesor pentru om.
Setea de putere ascunde frica de moarte.
Nicio convertire nu este completă, orice convertire ascunde o altă armă.
Să nu confundăm profunzimea și înțelepciunea cu lașitatea.
Ultima dorință a celui care moare ar fi viața.
Bătrânețea te poate îmbăta ca alcoolul prea tare.
Orice răzbunare este o nedreptate, chiar o crimă.
Unui sărac nu-i poți dărui un imperiu, ar fi o minciună.
Înțelepciunea lucrează numai pentru tine, nu are alt stăpân.
Nu cunosc păcat mai mare decât ura de sine sau de alții.
Morala s-a născut din contrariul ei.
Nimeni nu te obligă să fii responsabil, ești ori nu ești.
Observația incoruptibilă este crudă.
De ce orbii știu mai multe decât noi.
Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zidești în el.
BMM

Samitca- nume în cultura română

Samitca- nume în cultura română

Din familia Samitca, trei sunt mai cunoscuți – Iosif, Ralian și Ignat, toți trei editori și înaintași ai culturii moderne în România. Iosif Samitca ( 1806-1882) a fost litograf și tipograf înainte de toate. A început această muncă la Craiova, urbe în plină înflorire, unde se întâlneau negustori, oameni de carte, ș.a din imperiul otoman, adică din Serbia, Bulgaria, provincii aflate sub ocupația Semilunei, ca și din imperiul habsburgic, din țările române ce vor forma curând România ca stat suzeran. Erau și destui oameni cu stare de origine sefardă, ca și așkenaziți. Iosif Samitca a dobândit o tiparniță în 1835, apoi a înjghebat o tipografie, după 12 ani, astfel că în anul 1848 a ajutat acțiunile revoluționarilor, publicând manifeste, chemări în ziarul „Naționalul”. În 1850 a publicat REGULILE SCOLASTICE ȘI MORALE de Alexandru Petrovici, ISTORIA SFÂNTĂ de Gh. Panaiotescu, ABECEDAR ROMÂN – FRANCEZ de Gr. Mihăilescu, texte dramatice, istorice, ș.a. La tipografia și editura sa au apărut săptămânalul JURNALUL CRAIOVEI, VOCEA OLTULUI, opere literare precum „Răzvan și Vidra” de Hașdeu, „Românii sub Mihai Vodă Viteazul” a lui Bălcescu, a înființat seria BIBLIOTECA DE LECTURĂ. A continuat cu manuale școlare, texte istorice, multe de interes național. A lăsat fiilor săi, Ralian și Ignat și, totodată țării, o moștenire de valoare culturală. Ralian Samitca ( 1846-1911) a fondat, împreună cu Th. Macinca, o Tipo-litografie națională, apoi cu fratele său a reorganizat întreprinderea sub numele de STABILIMENTUL INDUSTRIAL DE ARTE GRAFICE, cu numele celor doi frați. Astfel au fost publicate „Albina Pindului”, „Alarma”, „Apărarea” , „Carpați” ( n.n. o fi luat de aici Caragiale titlul ”Răcnetul Carpaților”?), alte ziare și reviste politice, economice, literare. Au fost de asemenea editate – „Divina Comedie” a lui Dante în românește(trad. Maria Chițu), apar seria ” Biblioteca de popularizare”, cărți ale multor scriitori români, străini, literatură pentru adulți și copii. În 1898, „ Editura și Tipografia Samitca” a primit medalia de Aur la Expoziția din Craiova și în 1900, „Medalia de Argint” la Expoziția Universală de la Paris. Fratele mai tânăr, Ignat Samitca( 1856-1925) a studiat la Paris arta tipografică, la Imprimeria Calman- Levy. În 1907 a preluat afacerile de la fratele său, Ralian, continuând cu succes activitatea de editare, dar după Primul Război Mondial, treptat a cedat concurenței, înființându-se Instituția de editare ”Scrisul Românesc”S.A., cunoscută până după al Doilea Război Mondial.
BORIS MARIAN

Despre evrei celebri – Elvis Aaron Presley

Despre evrei celebri – Elvis Aaron Presley

Ne propunem o rubrică despre evrei celebri … mai puțin cunoscuți ca evrei. Începem cu „regele rock-ului”- Elvis Aaron Presley. Desigur nu prenumele Aaron îl integrează etniei evreilor, numele fiind biblic ( fratele lui Moses-Moise), iar creștinii catolici, protestanți, ș.a. au preluat din Biblie numeroase nume. La ortodocșii creștini au preponderență numele de origine greacă și slavă.

Elvis Presley s-a născuta 8 ianuarie 1935, in Mississipi,într-o familie mixtă, mama evreică, tatăl creștin, a avut o copilărie dificila, iar în acea perioadă nimeni nu a pus mare pret pe talentul său muzical, care s-a dovedia a fi uiaș. Odata cu puternicele schimbari din America anilor 50, când conformismul si moralitatea vechilor generații au intrat intr-un con de umbră, tânărul cu șuviță rebelă pe frunte răzbește in lumea rock-ului. Ascultând and o piesa a lui Elvis, Sam Phillips, de la Sun Records este mai mult decât entuziasmat de acest tânăr alb, care propunea la vremea respectiva o muzică si un ritm catalogate drept.excentrice,caracteristice.cântăreților.de.culoare.”Dacă aș găsi un alb care să cânte cu suflet de negru, aș deveni miliardar”,obișnuia.Phillips.să.afirme ( el însuși fiind de origine evreiască),cu puțin înainte să-l întâlnească pe tânărul din Tupelo.Plătind numai patru dolari, încheie primul contract cu Elvis, punând astfel bazele unei… mici investiții, ce se va dovedi colosală. Elvis a înregistrat succes după succes, atât în lumea muzicii, cât și în cea cinematografica. El devine în scurt timp o vedeta în adevăratul sens al cuvântului, atrăgându-și milioane de fani pe toate meridianele lumii.
ariera sa cunoaște o impresionantă curba ascendentă, artistul adjudecându-și de-a lungul anilor o serie de recorduri printre care se inscrie si concertul „Aloha from Hawaii” – primul din istoria televiziunii care a fost transmis prin satelit și urmărit de peste un.miliard.de.oameni.Dupa tumultoasa activitate a artistului, presărată cu episoade scandaloase si polemici, ultima perioadă din viața lui Elvis este marcată de consum exagerat de alcool si medicamente, alimentație dezechilibrată, obezitate și deprimare.La 16 august 1977, artistul încetează din viață la Graceland, ca urmare a unui verosimil atac de inimă, potrivit afirmațiilor.lui.Peter.Guralnick,cunoscutul.biograf.al.lui.Elvis,evreu.originar.din.Rusia.Muzica lui Elvis ramâne însă nealterata de-a lungul timpului, generații după generații ascultând-o cu pasiune si încântare, iar numele artistului este legat de mitul imortalității, continuând sa se afle în atenția publicului după aproape patru decenii de la dispariția sa.
„Nu știu nimic despre muzică. Pentru unul care face meseria mea, asta nu e important”, afirma artistul pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, susținând că „important este ca în viață să faci ceva de care să merite să se amintească”.
******************************
Vom.reveni.cu.alte.celebrități.
BMM

Purtătorul de pălărie

Purtătorul de pălărie

În portul unde soseau
Corbii, vapoare, plute, copaci,
Se ridica statuia purtătorului de pălărie,
Nu era croitorașul cel viteaz, nu, era PP.
Au încercat hoții să-i fure gâștele, nimic,
A trecut pe acolo spărgătorul de nuci, a salutat frumos și a plecat,
Omul fără inimă s-a apropiat, a scuipat și dus a fost,
Geniul acestui PP stătea în pălărie,
Măceșul și cu mierla erau de acord cu această realitate,
Laurul și mirtul de asemenea, castanul și smochinul
Erau de altă părere, au venit nucul, lumânarea,
Nuca și zidul, erau neutri, maimuța a adăugat ceva inexprimabil aici,
Salcia și dovleacul roșiră, ce vă mirați?
Orice este posibil într-o lume mai bună.
Nevăstuica, pisica erau consemnate la domiciliu,
Păianjenul, strugurele scriau anonime,
Enervat, omul cu pălărie și-a scos accesoriul de pe cap,
Iar întreaga lume a văzut cum ieșea un abur verzui, ciudat,
Cineva a strigat, e clor, e clor, ba nu, iperită,
Au fugit toți, nu-i mai înșirăm, omul s-a scuturat de praf,
A căutat un restaurant, a mâncat și a murit de botulism.
Asta este tot, urmează fabula.
BORIS MARIAN

Acel zid, acea mimoză

Acel zid, acea mimoză

Acel zid, acea mimoză,
O găină și o poză,
Nește meandre, nește ceară,
Cine cere n-o să piară.
Cel ce nu văzuse- oceanul
Are-acum cecul și banul,
Iguane vede-n vis,
Precum medicu-a prescris.
Acrobatul e frumos,
Trei costume și un os,
ultimii la coadă-s corbul,
șalul andaluz și sorbul,
în hotel cineva moare,
dar la cinema e soare,
la război nu-i loc de vis,
o , Sesame, ai închis,
trei tăblițe cântă-n strană,
nu te-ascunde după blană,
un balaur, opt carate,
mama broaștelor curate,
animale sferoide,
șerpii nu mai fac partide,
nici himere, nici sirene,
ia-mă Bebe, ia-mă nene,
nimfele se duc la bal,
Phoenix trage un chintal,
Monstrul Aheron e plat,
Faust este apostat,
Calul alb devine negru,
Se lipește de un cedru,
Ochi de câine tare-albaștri
Ne privesc, din pod cad aștri.
BMM

La apa Babilonului

La apa Babilonului

La apa Babilonului am șezut și am plâns, iar o fată pe nume Selma scria –„Mă leagănă gândul înșelător că voi trăi, mă leagănă ziua și noaptea, ca un vin amețitor, dar pașii mei știu că nu mă voi întoarce, eu cânt zilele care nu vor mai fi, ca un orb cântând lumina zilei, aș vrea să închid ochii, aș vrea să-i dăruiesc iubitului buzele mele, dar iubitul este departe, totul este foarte departe și teama, durerea sunt aici, lângă mine”.
Mă simt, o, Doamne, ca un semn în spațiul primei zile, un semn de beznă și lumină,amestec nedesfăcut, în bine și în rău, mă simt mai fericit ca-n prima zi de naștere, căci azi mi Te arăți, așa cum ești, o Carte de înțelepciune infinită, sunt fericit că pot citi și-ncerc să Te-nțeleg, mă simt ca-n prima zi, un semn, o lume înainte de a fi pământ și cer.
Alături arde o lumânare, cu capetele acoperite ei studiază, barba le-ajunge la brâu, ei studiază cărțile vechi, străjuiesc timpul să nu treacă în zadar, străjuiesc adevărul să nu poată fi falsificat, fără barbă ar semăna cu niște copii, ochii lor privesc înlăuntru pentru ca noi să putem privi în afară.
Cum să ajung fără scară la Tine, Doamne? Astăzi m-am apropiat de Tine cu un cuvânt, mâine cu încă un cuvânt, Cartea este scara pe care urc, până în ziua când mă voi înfățișa Ție, Doamne.
Vorbesc cu durerea iubirii, curios, cât de ușor se risipește celălalt chip și ies în fața voastră cun o nouă înfățișare. Vanitas vanitatum, spune vanitosul, Pax vobiscuum, spune războinicul, nu mă-ncred în orice afirmație, dar nici în tăcere, poezia e-n mine de-alungul șirei spinării, adevărul absolut îl cunoaște doar cine ucide adevărul, cuvintele mele se adresează doar celor ce n-au mințit, dar se oferă și celorlalți drept mângâiere. Aplecat asupra acestui zid alb, aștept răspunsul de dincolo și voi îmi răspundeți, cu pașii voștri, cu sărutările voastre fugare.
BORIS M. MARIAN