Mea culpa -sunt un comunist utopic și atipic.

Mea culpa -sunt un comunist utopic și atipic.

 

Un cunoscut critic acerb al comunismului/bolșevismului mi-a șters un comentariu, nu i-a plăcut. Am să reiau puțin mai amplu opinia exprimată cu toată sinceritatea. Ca poet pot fi și iubitor de utopii , nu de politică, adevărul nu iubește politica. Și invers. Prima eroare – comunismul și bolșevismul nu se identifică, ba se opun. Mai aproape de comunism este creștinismul , care s-a născut din Decalogul Vechiului Testament. Marx era și convertit și ateu, era și incorect cu așa zișii prieteni, inclusiv cu Engels, cu soția, o înșela, iar despre proletariat nu știa mai nimic. Lenin, fratele unui anarhist atentator la viața țarului, era eclectic, avea oarecare carismă, tendințe dictatoriale, dar a murit repede, înainte de a crea o concepție realistă  despre sistemul socialist, pe care nu punea mare bază, inventând NEP-ul, noua politică economică, o conviețuire cu mica producție capitalistă, a semnat mii de condamnări la moarte, deportare, exil. Stalin s-a afirmat pe deplin ca un dictator extrem de sângeros, l-a întrecut pe Hitler în  paranoia sa, dar a câștigat un război, ajutat și de Vest, un Vest care îl încurajase la început pe Hitler. Eu mă întorc la comuniștii utopici, Campanella, Morus, Saint Simon, ș.a. Nazismul are predecesori  demni de tot disprețul –  ura de semeni, ura interetnică, ultranaționalismul, xenofobia, rasismul pro-arian, ș.a. Ce au comun stalinismul ( bolșevismul) și nazismul ?  Disprețul și ura față de democrație, de libertatea individuală. Nazismul nu este anticapitalist, dar este anticreștin, antireligios, antisemit. Bolșevismul este și anticapitalist și antireligios. Deci nu putem vorbi de o identitate, ci de un paralelism imperfect. Dar demonizarea comunismului ca idee , concept seculare nu mi se pare  o  poziție corectă sub aspect istoric. Nazismul oferă fericire numai arienilor, comunismul oferă o fericire utopică tuturor. Istoria nu a dovedit aplicabilitatea ideii comuniste. Sub aspect practic, politic, bolșevismul as clacat și adus mari nenorociri. Orwell a înțeles perfect ce înseamnă „fericirea”  comunismului pus în practică. Noi nu suntem pregătiți pentru asemenea experiment. Omul este, prin firea sa, supus  autorității  de stat. Lașitatea are și ea un cuvânt. Toți dictatorii s-au bazat pe lașitatea oamenilor. Dar optimismul ne poate salva. Polarizarea sau inegalitatea permanentă fără  o încercare de a echilibra societatea umană nu poate fi o soluție eternă. De aceea rămân un comunist utopic, un fantezist iremediabil, de nerecuperat. Eu nu scot pistolul, nu ameninț nici un iepure, iubesc și câinii vagabonzi, regret existența oamenilor homeless, a cerșetorilor, a unor popoare de oameni săraci. Nu am soluții practice. Aruncăm marxism-leninismul la groapa istoriei, dar va trebui să căutăm alte soluții. Asta este  unica soluție – căutarea. Altfel vom avea parte de războaie religioase, interetnice, nenorociri mai mari ca în trecut. Dixit.

Boris Marian Mehr

27 martie 2016, după atentatele din Belgia

 

Anunțuri

Ucigașul

 

Ucigașul

 

Ucigașul devenit puternic dobândește forțele vitale

Ale Binelui, victoria supraviețuitorului nu-l intimidează,

El nu are o față a fricii, necunoscutul nu-i creează  probleme,

Prin asta ne este superior, hainele, platoșele nu ne apără,

Construim obstacole, el le ocolește, patima distrugerii

Pe care el o dovedește din plin, ne hipnotizează,

Uităm de persecuții, teama este mai aproape,

Mai apare și panica, cea mai bună aliată a ucigașului,

Apoi vin pacificatorii   evlavioși, anestezia este aproape totală,

Lentoare, stagnare, tot ce știam este uitat, zvonuri rele

Că mai vine o ceată de ucigași la fel de puternici,

Încep diviziunile, autonomiștii, dezbinatorii, retorii,

Agresiune și fugă, până unde? Interdicții nenumărate.

Granițe peste tot. Focul se întinde, se răsucește ca șarpele.

Și, din adâncul veacurilor vin haitele cu urlete prelungi.

Jelesc prefăcut, se înmulțesc geometric. Unii tac.

Ei înșfacă, încorporează, psihologia robului se face prezentă.

Secretele sunt nenumărate. Iertarea devine inutilă.

Porunci uluitoare, logice ca unu plus unu.

Ce se prefigurează? O paranoia totală.

Dar supraviețuitorul va învinge cândva.

BMM

Sertarul fermecat

Sertarul fermecat

 

Pantofarul era deranjat în reveria sa

De ciocănelele altora, chestie serioasă

și cu urmări, o veche dorință îl bântuia,

o siluetă apăru din zăpadă, era ultima sa nevastă,

nu-și mai amintea numele, memoria devenise

un sertar ciudat, nu se deschidea oricum, oricând,

el mersese la un liceu care nu mai exista,

profesorii plecaseră de mult în alte sfere,

ultima clasă, prima iubire, prima înfrângere,

dar ce tumult, acum zăcea în pat, patul se clătina în vânt,

îngerii plecau și veneau pentru verificare.

De ce citești atât de mult? Întrebă un înger.

Nu mai este vreme. Ei și? Bocitoarele se pregăteau.

Degeaba, sertarul se deschise, în fine. O frumoasă fată

Se aplecă să-l sărute. Apoi am plecat la un film.

BMM

 

Călugărul

Călugărul

 

Călugărul era un cuvânt,

Am descifrat viziunea din Catedrală,

Lui îi ceream ajutor, artera principală

Părea străbătută de ace, un hoț, doi hoți,

Dar ce ne poate ruina? Nimic.

Au ochi să vadă, dar nu văd, au urechi să audă, dar nu aud.

Nicio dilemă. Înaintăm prin vreme. O trapă.

Cineva mă felicită de Ziua Poeziei.

Iar eu mă pregăteam să părăsesc imperiul.

Cel pe care îl căutam nu era aici.

Eu, tu, el, ea? Trădarea ne înconjoară.

O simplă criză rezolvată cu o cafea.

BMM

 

Cuvintele

Cuvintele

 

Cuvintele se revărsau dintr-o gură invizibilă,

Prindeau viață, se îndreptau spre mine,

Apoi se răsuceau, ca într-un dans al cadânelor,

Priveam dincolo de ele, în depărtare apăru o procesiune bahică,

Apăru cuvântul-hermafrodit, adică neutru, ce faci cu el?

Astfel a rămas corigent Boileau la literatură.

Tot ce citisem purtasem întreaga viață.

Acum se fac socotelile. Răspunzi. Ce ai făcut?

Nimic. Ești un nimeni. Doi nimeni, trei nimeni, milioane.

Iar tu îmi vorbești de lumină, de pace, de armonie.

Te-aș decapita, ființă abstractă. Dar tu nu ești.

Nu-i nimic, sun la vecinul și bem un rachiu.

BMM

 

Mascarada-da

Mascarada-da

 

Despre moravuri numai de bine,

Un biscuite, patru măsline,

Vine Golemul și spune pas,

Razele lunii pentru by-pass.

Câte obuze zac îngropate,

Câte vieți plecară spre moarte?

Brusc m-am trezit într-o curte cu fete

Să mă iubească, să mă desfete,

știu cartierul acela famat,

cum m-am simțit prima oară bărbat,

totul se spală, morții se scaldă

și reînvie în țara mai caldă.

Febra speranței, ca o iubire,

Numai din astre coboară pe spire.

Nu este falsă senzația, arde,

Vine piticul mizer să ne prade.

BMM

 

 

 

 

 

Legendele leg-ende

Legendele leg-ende

 

Un accident sau două sau nouă zeci de mii,

O noapte, două șoapte sau a iubi –iubi,

Prin porțile pădurii noi trecem fapte, gând,

Un cerșetor se duce prin iarbă și pământ,

Când mi-a murit tătuca nu am simțit nemic,

Nu am crezut în moarte, părea un truc, un tric,

Orfani suntem oriunde, iubindu-ne orfani,

Promite-ne, azi, Doamne, să nu ne pierzi prin ani,

Rătăcitori noi suntem, deși suntem aici,

Mai scriem o poemă, privim un licurici.

BMM