Fresh

Fresh

 

Fresh de portocale pentru Puerto Rico,

Honey citronade își ofer, bibico,

Ia un apple juice, bunule Horațio,

Vom porni degrabă către alte spații,

Bucovina plată, Mountain Dew și alte

Beuturi neutre bune sunt și calde,

Tonic water Evervess ca și San Bernardo

Ne păzesc de hoții din strada Orlando,

Vine și un Red Bull iute, cu amicul Rockstar, deh,

Captaine Morgan are, bre, gripă și mai ce?

Ia Mojito, ce mai stai, scrie și o carte,

Dacă nu te-a cucerit marele Duarte.

BMM

 

 

Anunțuri

Rușinea rușinilor

Rușinea rușinilor

 

Vindem roșii, gălbenele la cucoane maturele,

Celor fără de rușine ne-nchinăm să avem bine.

Cine nu ascunde, zău, ceva greu în sânul său?

O licoare cam dulceagă este viața fără șagă,

Sub vulcan un cavaler a ascuns un colier,

Colierul azi străluce sus , pe sânii doamnei Luce.

Un teren de bârfe, șoapte, dai un ban pentru o noapte,

Dimineața umbli gol, undeva în Limasol.

Numai dragostea flămândă,  fără teamă stă la pândă.

BMM

Eulenspiegel ( proză)

Eulenspiegel ( proză)

I.

Bună ziua, domnule profesor, strigară elevii în cor. Eulenspiegel sări pe fereastră. Domnul Zus nu spuse nimic. O liniște fără hotar înconjura orășelul. Un străin s-a recomandat a fi unchiul vecinului. Făcea exerciții de yoga. Repeta mereu – nu-ți fie frică, repetiție ce augmenta sentimentul de nesiguranță al cititorului onest. Există mulți oameni pe lumea asta, dar mai mulți sunt dincolo. Nu avem încă vești de la ei. Misterul poate fi atins cu mâna. Dar cine îl simte? Degetele diferă de la mână la mână. Are și Luna un efect asupra evoluției degetelor. Marte o concurează. Pe aici au fost cândva fiii lui Saturn. De atunci există și moartea. Astăzi mașinile își fac treaba – calcă zilnic mii de oameni. Astfel lucrurile se mai simplifică. Ironia a fost al doilea flagel, după ce aurul a devenit stăpân pe piață. Puține iubiri au rezistat atacului. Prima a fost cea alui Don Quijote. A urmat baronul Muenchhausen. Apoi Don Juan, Casanova, Sade, ș.a.Unii se slavau prin demisie. Alții și-au cumpărat costume noi. Într-un landou de culoare neagră apăru șeful statului. Cine e? Asta întrebau cetățenii. Țaplea, zise unul. Țap-lea, Țap-lea, se auzi în toată țara. În urmă veneau supuși leii din Africa. Au intrat cu toții în Biblioteca Academiei de Științe Vii. Peste toată adunarea pluteau note din compozițiile wagneriene. Nimeni nu mai adăugă – Țaplea. Între evlavie și ipocrizie nu este decât un pas, dar ce pas? Cineva a luat cuvântul și a fugit cu el.  Era Volghemut. A fost citit un decret care interzicea vânzarea calmantelor pentru nebuni. Din această cauză nu a mai venit toamna. Soliștii au fost deportați pe Insula Paștelui. A urmat Purgatoriul, dar povestea va fi continuată de Eulenspiegel, revenit din neant.

II.

Peggy, Peggy, cine te-a iubit și când?  S-au smochimit și strugurii. Dragostea cere să fie exprimată. În apa mică a râului s-a strecurat o balenă. Fără rușine. O minibalenă sau balerină? Cu prune întreții o relație cel puțin o lună. Într-o cafenea era o pisică, ea recita din Nietzsche texte greu de asimilat. Dar ce pisică, Angora nu alta. Despre importanța sexului în dragoste nu știa nimic. Se identifică? Se opun? Se ignoră? Pimlico Women”s Institute a devenit cunoscut, dar nu îndeajuns. Playboy a ieșit de mult la pensie. Marea dragoste era Louise.  Pe trupul ei am scris zece romane. O femeie minată și minunată. Asociația Pacienților Ambulatorii, APA a ales un președinte hermafrodit. Mișcător. Organul sexual al lui Henry Miller era pixul. Este un caz. Bolile ca și dragostea se declanșează prin alipirea a două molecule, aici nu există un principiu bun sau rău. Tăinuire și dezvelire. O artă. Un lubrifiant al simțurilor. Anatomia ca știință nu m-a atras, prefer pictura clasică. Acelașii raport ca între prozodie și poezie. Dar Louise a murit. Era un înger. Eulenspiegel a rămas din nou singur.

 

BMM

Robespierre

Robespierre

Mâinile lui translucide taie-n penumbră şlefuind cristale, seara moare în jur, serile serilor sunt egale. Mâinile lui şi spaţiul de hiacint pălind ( hiatus?) sunt o părere pentru senina, calma lui tăcere care-şi visează clarul labirint? Nu-l tulbură nici gloria, oglinda visată de oglinzi, nici o iubire suferindă, abandonând metafora şi mitul, taie cristale, unul – infinitul- hartă ca Celui Risipit în Stele. Borges despre Spinoza, uşor prescurtat. Am amuţit scriind şi-mi vin lacrimile. Apoi, îmi amintesc de dragostele mele, de sentimente rătăcite-n bezna timpului – cât am iubit-o, Doamne, i-am dăruit priviri, şi am iubit-o , Doamne, ca-n drama lui Shakespeare, cât am visat-o, Doamne, i.am dăruit cuvinte, şi azi ea vine, iat-o, aţa era –nainte? Ea mă priveşte rece, antarctică, trufaţă, cât se preface, Doamne şi cât este de laşă? Reiau, mici aforisme, pentru că esenţele tari reduc percepţia – Voi mă plătiţi, pentru ca eu să vă ordon, să vă conduc, am făcut din voi o naţiune de eroi (Ha-ha)…Nefericirea omului vine de la iluzoia că Universul este făcut pentru om, ei, bine, omul este făcut pentru Univers, dacă nu ştiaţi, aflaţi acum …Cei care fac şi nu cei care ştiu ce să facă, rămân în istorie … Copiii mei, iubiţi-vă, iar dacă nu puteţi, cel puţin respectaţi-vă( Goethe)… ceea ce omul numeşte soartă este suma greşelilor sale (Schopenhauer)… De vreme ce nu poţi sluji omul, cum poţi să-L slujeşti pe Domnul, cum poţi sădi pomul, cum să-ţi păstrezi somnul? Mă întreabă profesorul, şterge praful de pe armele de vânătoare şi de pe vraful de reviste, apare o balerină care ne ţin în carantină, profesorul face un semn pe tăbliţa de lemn, de faţă sunt personaje famate, Confucius, Alexandru şi comandanţi de armate, „M-a întristat întotdeauna să recidivez”, spune unul din ei, cu un pechinez în braţe, balerina-l asprobă, Robespierre stă într-un colţ, bate la tobă.

********************************************

Se făcea că eram în mijlocul mării. În jur pluteau laureați, onorați, toți înecați, dar frumoși. M-am apropiat de o stâncă foarte cenușie, care m-a scuipat cu un val. Vorbea stânca vrute și nevrute. Se baza pe bunăvoința zeilor, niște ramoliți analfabeți. Era pe acolo și o frumoasă din Troia, pe care mulți o visau în pat, dar ea avea uniformă și nu o putea scoate. De departe Calypso Doy Nimic, făcea semne disperate să fie băgată în seamă. Ea voia să-mi smulgă ficatul, d…BMMar eu nu eram Prometeu, pentru că promettre c”este noble. În fine, scuzați-mi franțuza de baltă. Brusc, stânca se făcu neagră, un tăciune pe apele albe ale Mării Sargasselor. Șovăind, tremurând, tremolo a trecut un Cal Maro. Atmosferă glacială, redingote, meine Lothe, o mein Gott, asta este tot. Eram morți cu toții, dar ne jucam de-a hoții,. de-a vizigoții, măi,. Loți. Buddha n-a mâncat budincă, n-are sens ce spun eu aici, dar sunt și eu om, pot vorbi în libertate orice tâmpenie. Mă urmărește o voce feroce. Însu-mi, plânsu-mi la apa Babilonului. Melancolie, ce-ți ofer eu ție? Sufletul? Niet. Este inert. Amintiri, o cameră drapată cu o femeie despuiată. Melancolie, embriologie inversă. Casanova bate toba, iar din tobă un pitic se ridică, mă ridic. Verosimil , zice vărul, a trăit cu adevărul în relații nepermise, s-o domise. și se zise. Oedip își străpunse ochii, n-a făcut un meci cu Rocky, papagalul lui nea Roby are viciul crud al vorbei. Noi trăim toți într-o fermă, ca-n Cetatea cea Eternă, unui rinocer nu-i spui porc, nu ești la New York. OK?

 

Opusul iubirii

Opusul iubirii

 

Opossum, opusul iubirii nu este ura,

Indiferența – genială cură,

Cât mai lucidă, acidă, ucide

Inima oricărui prinț, Baiazide.

Visul cu trenul pierdut între gări,

Jupoaie-te de întrebări,

Ce călător urcă, dispare?

Opusul iubirii nu-i disperare.

Noapte de noapte dispar călătorii,

Auzi și tu vocea? Plânsetul morii.

Dar Purgatoriul îl știi? Auzit-ai?

Mila-i mai rea decât mita și mita-i.

Nu au putere cei ce se laudă.

La eșafod cine aplaudă?

Câtă orbire, atâta nemilă,

Tu răsfoiește filă de filă,

Ia dicționarul khazar, mai învață

Ce se mai poate-n această viață.

BMM

Tzara

Tzara

 

Omul aproximativ bea cu lupii Se întorc , rostogoliți, cantalupii, Cântă, lupule, de poți, cântă, Omul aproximativ îl descântă. Se întorc pescarii-lupi, stelele Stau în plasa lor precum oile, Vântul plânge ca un lup, hornul cântă, Omul aproximativ se avântă, El își face loc, în loc Să se bucure Pentru a fi mai echivoc Ca un fluture.

Unui prieten depărtat

Dumnezeu este un brocker Este un jolly jocker, Imi dă un stoc, Apoi mi-l ia Mi-oferă viața-n lumea Sa, Mă tulbură cu zvonuri, dar Nu-mi strică un drum la Krasnodar Ori Karakum ori Magadan Să văd hotarul stalinian, Alpha-Omega sunt nimic Pe lângă un ger la Reykjiavik Ori în Canada, Montreal, Unde stă Baruch alb, real Ca un miracol boreal.

autor Boris Marian Mehr

Obscur și tandru

Obscur și tandru

 

Voi fi tot mai obscur și tandru,

Oftările le trecem iar în off,

Să învățăm de la mărețul Alexandru

Ce-nseamnă să fii  dârz și filosof.

Pe Swedenborg eu l-am stimat pentru credință,

Madame Blavatsky m-a uimit prin orizont,

Pe Rudolf Steiner îl citeam cu stăruință,

Gurdjieff   a deschis un propriu front.

Carl Gustav Jung avea mari intuiții,

Rene Guenon – adevăratul lunetist,

Și Julius Evola avea tandre ambiții,

Omraam Aivanhov îmi părea cel mai precis.

Nu-l pot uita pe Frankl Viktor,

Martir și totodată victorios,

Orice ai fi , poet, solist ori pictor,

Iubește ce e-n tine mai frumos.

BMM