De ce scrii? Mă-ntreabă o cucuvaie Din Parcul Socola, eram la armată, aia populară, În dealul Copoului, barba ca și arta maschează Imperfecțiunile chipului, pentru a scrie nu este suficient Să ai ouă mari și tari, spune Danilo Kish, are dreptate, Dar de ce nu scriu și câinii o carte, două? De ce nu intrăm în cercul magic al cărților, Să nu mai ieșim din el? Să nu mai ieșim din el? Ah, leii mecanici, metalici. Ghici. Dacă starea de rău este o stare normală, Atunci prefer răul, unii îl evită citind, scriind, Fumând, tușind, mâncând, etc. , dar ce este mai frumos Decât un tril în mijlocul orașului, venit pe scară? ********************************************** Totul crește Coarnele ochelarilor cresc, numărul iubitelor uitate și ele cresc, versurile cresc precum în cimitire viermii se lungesc și se bucură, că-mi trec zilele ca fumul de țigară, deși m-am lăsat, oasele cresc într-o parte, în inimă simt iarbă, nu vii să ne întindem nițel? De ce semănăm cu pelicanii de la o vreme? Visele s-au înrăit, corbii vin și ne oferă arsenic, Vrăbiile din copilărie se fugăresc și nu vor să vină la geamul meu, Zidul de pace s-a dărâmat, turnurile frăției au devenit obiective turistice, Cititorii sunt martori la un duel mortal, Mă deștept în zori și mă-ntreb ce naiba scriu azi? E jale în lume, librăriile s-ai închis, în închisori se scriu cărți, Iubita de vizavi nici bună ziua, nici bună noapte, nimic, Se aud râsete, praf și pulbere, turcea, virgil, michaux, Mâinile tremură, ia uite, zice un amic, îi tremură mâinile, Nu, este tremurul inimii. Încerc să mă număr, tot timpul Sar peste mine. ***************************************** Atât de evident Este evident că paznicul Stă în fața porții închise, În spatele ușii este o clădire Cu toate ușile închise, La fiecare etaj, zac mumiile Unor prinți, duci, regi, papi, sultani, faraoni, Am bătut timid la poartă, paznicul a dispărut, s-a evaporat ca spirtul pe o rană, ușile toate s-au deschis, din toate camerele se auzeau râsete de copii care jucau de-a baba-oarba. ************************** La fel de evident este că iubita contelui Nu avea mai mult de optsprezece primăveri, Contele nu avea mai mult de optzeci de ani, Prietenul contelui era adoratul tuturor femeilor din ținut, Dar nimeni nu știa că inima iubitei contelui Aparținea acestui prieten misterios. Contele a decis s-o mărite pe iubita sa Cu notarul din sat, au dansat până în zori , La un moment dat s-a auzit o împușcătură. Eroina noastră era moartă, era moartă, era moartă. Cine a ucis-o? Contele – nu. Notarul nu . Autorul crimei era și autorul povestirii. BORIS MARIAN************

 

 

De ce scrii? Mă-ntreabă o cucuvaie

Din Parcul Socola, eram la armată, aia populară,

În dealul Copoului, barba ca și arta maschează

Imperfecțiunile chipului, pentru a scrie nu este suficient

Să ai ouă mari și tari, spune Danilo Kish, are dreptate,

Dar de ce nu scriu și câinii o carte, două?

De ce nu intrăm în cercul magic al cărților,

Să nu mai ieșim din el? Să nu mai ieșim din el?

Ah, leii mecanici, metalici. Ghici.

Dacă starea de rău este o stare normală,

Atunci prefer răul, unii îl evită citind, scriind,

Fumând, tușind, mâncând, etc. , dar ce este mai frumos

Decât un tril în mijlocul orașului, venit pe scară?

**********************************************

Totul crește

Coarnele ochelarilor cresc, numărul iubitelor uitate

și ele cresc, versurile cresc precum în cimitire

viermii se lungesc și se bucură, că-mi trec zilele ca fumul

de țigară, deși m-am lăsat, oasele cresc într-o parte,

în inimă simt iarbă, nu vii să ne întindem nițel?

De ce semănăm cu pelicanii de la o vreme?

Visele s-au înrăit, corbii vin și ne oferă arsenic,

Vrăbiile din copilărie   se fugăresc și nu vor să vină la geamul meu,

Zidul de pace s-a dărâmat, turnurile frăției au devenit obiective turistice,

Cititorii sunt martori la un duel mortal,

Mă deștept în zori și mă-ntreb ce naiba scriu azi?

E jale în lume, librăriile s-ai închis, în închisori se scriu cărți,

Iubita de vizavi nici bună ziua, nici bună noapte, nimic,

Se aud râsete, praf și pulbere, turcea, virgil, michaux,

Mâinile tremură, ia uite, zice un amic, îi tremură mâinile,

Nu, este tremurul inimii. Încerc să mă număr, tot timpul

Sar peste mine.

 

*****************************************

 

Atât de evident

 

Este evident că paznicul

Stă în fața porții închise,

În spatele ușii este o clădire

Cu toate ușile închise,

La fiecare etaj, zac mumiile

Unor prinți, duci, regi, papi, sultani, faraoni,

Am bătut timid la poartă, paznicul a dispărut,

s-a evaporat ca spirtul pe o rană,

ușile toate s-au deschis,

din toate camerele se auzeau râsete de copii

care jucau de-a baba-oarba.

**************************

La fel de evident este că iubita contelui

Nu avea mai mult de optsprezece primăveri,

Contele nu avea mai mult de optzeci de ani,

Prietenul contelui era adoratul tuturor femeilor din ținut,

Dar nimeni nu știa că inima iubitei contelui

Aparținea acestui prieten misterios.

Contele a decis s-o mărite pe iubita sa

Cu notarul din sat, au dansat până în zori ,

La un moment dat s-a auzit o împușcătură.

Eroina noastră era moartă, era moartă, era moartă.

Cine a ucis-o? Contele – nu. Notarul nu .

Autorul crimei era și autorul povestirii.

BORIS MARIAN************

Anunțuri