Eu nu ți-am cerut să mă iubești Cum aș fi putut cere iubire, Când ea este peste tot ca și aerul, Dar noi nu știm să respirăm, Mai mult gâfâim, ne opintim, Gândurile își întind din ape mâinile, Ai impresia că strigă după ajutor, Dar știm noi ce gândește sângele? Omu-și face loc oriunde, Taie un pom, dărâmă un munte, Iartă-ne Gea, iartă-ne Tea, Fiul rătăcit va reveni în pământ, Uneori mă simt prins ca de o stâncă, Precum Prometeu, alteori mă apasă Pământul, ca pe Atlas, halucinații, Lasă impresiile, ia o țigară și taci. Citesc un poem cu ochii închiși În aula Academiei de Surzi. BORIS MARIAN

Anunțuri

Leave a ReplyAuzi clopotele?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s