Despre borismarian

b.1941 Russia journalist, poet

Carmen Saeculare Mizantrop și misogin, augmentare, augmentin tot un drac ce nu mi-e drag lacrimă într-un șirag, nu clădi minciuni și ură cum le rabdă-n arătură Domnul, mă întreb și eu, asta știe Dumnezeu . ********************** Uneori mă simt ca un lup Singuratic și fără trup, Numai suflet și gând și cuvânt, n-am venit să mă plâng, să încânt. Am venit să cunosc și să cred Într-un spirit înalt de Tancred, În durerea lui de Vigny, Devenind doar un punct peste i. O scânteie în haos uman, Sunt iubit și de dușman, Sunt prieteni – spirite mari, Virtuoși între mulți lăutari. *********************************** Zi direct ce ai de spus, Uniis duși, eu nu m-am dus, Construim din temelii, Dărâmăm prin a nu fi. Palmele sunt ca frunza de arțar, Capul sculptat de un meșter barbar, Gâtul de-un frate- hipopotam, Două picioare de zeu peruan. Scara pe care urcă-ndrăzneț, Nu are trepte, give me your hands, Dar îl iubește un astru-femeie, Noaptea pătrunde intrând fără cheie, Diavolul puse ochi rău, neiubind, Flăcări înalte pe ei îi cuprind, El se făcu monument de granit, Steaua – o lacrimă în infinit. Frigul pe lume veni neașteptat, Ei se iubeau într-un loc depărtat, Nu e nici urmă de Paradis, Ei se doreau mai mult ca în vis Însă din mare, o nereidă A apărut, dorea să-i ucidă, Sau să-l răpească pe partener, Cum se-ntâmpla astăzi și ieri. Zeii nu vor, dar cine ascultă Vocile celor din lumea ocultă? Cel înecat vede mai bine, În bezna lui din adâncime, Mare noroc cu vasul zdrobit De un baraj cin-l-a zidit, Astfel dispar Flory și Lory Din povestire și din istorii. Doar ușuraticii scapă, plutesc Și cu o mână ei se crucesc. ***************************** Sfinxul stă liniștit, pe labele de pisic, Privește, gândește el , oare? Pe cine va să-l însoare cu moartea, cu neiubirea, Hermafroditul A. Mirea, Nefericit este Sfinxul, nefericit ca argintul, Ordinul Sfintei Vergine, merit din sud-estul Chinei, Ca un monarh sub un arc, metri cubici în sac, Iona își scrie durerea, amplius, adhuc, interna, Fluture uscă din aripi rănile rigăi, balcanic, Se vor găsi peste seculi multe poeme și cercuri, Flatter, rarely flatter, noi vom dansa printre cețuri, , Aer vom respira, zalele vor tremura, Haleli Elochaich, Cântă, zeiță un stih, patimă, fructe amare, Cântă-ne floarea ce moare, night after night only you, Come to me, ne mogu, multă jale trecu Pe străzile din Carcasu, shot him, shot not the dog, Este un epilog, Bloom e naiv, el mai crede, Dar cameleonul nu-i verde. BMM

Carmen Saeculare

 

Mizantrop și misogin,

augmentare, augmentin

tot un drac ce nu mi-e drag

lacrimă  într-un șirag,

nu clădi minciuni și ură

cum le rabdă-n arătură

Domnul, mă întreb și eu,

asta știe Dumnezeu .

**********************

Uneori mă simt ca un lup

Singuratic și fără trup,

Numai suflet și gând și cuvânt,

n-am venit să mă plâng, să încânt.

Am venit să cunosc și să cred

Într-un spirit înalt de Tancred,

În durerea lui de Vigny,

Devenind doar un punct peste i.

O scânteie în haos uman,

Sunt iubit și de dușman,

Sunt prieteni – spirite mari,

Virtuoși între mulți lăutari.

 

***********************************

 

 

Zi direct ce ai de spus,

Uniis duși, eu nu m-am dus,

Construim din temelii,

Dărâmăm prin a nu fi.

Palmele sunt ca frunza de arțar,

Capul sculptat de un meșter barbar,

Gâtul de-un frate- hipopotam,

Două picioare de zeu peruan.

Scara pe care urcă-ndrăzneț,

Nu are trepte, give me your hands,

Dar îl iubește un astru-femeie,

Noaptea pătrunde intrând fără cheie,

Diavolul puse ochi rău, neiubind,

Flăcări înalte pe ei îi cuprind,

El se făcu monument de granit,

Steaua – o lacrimă în infinit.

Frigul pe lume veni neașteptat,

Ei se iubeau într-un loc depărtat,

Nu e nici urmă de Paradis,

Ei se doreau mai mult ca în vis

Însă din mare, o nereidă

A apărut, dorea să-i ucidă,

Sau să-l răpească pe partener,

Cum se-ntâmpla astăzi și ieri.

Zeii nu vor, dar cine ascultă

Vocile celor din lumea ocultă?

Cel înecat vede mai bine,

În bezna lui din adâncime,

Mare noroc cu vasul zdrobit

De un baraj cin-l-a zidit,

Astfel dispar Flory și Lory

Din povestire și din istorii.

Doar ușuraticii scapă, plutesc

Și cu o mână ei se crucesc.

*****************************

Sfinxul stă liniștit, pe labele de pisic,

Privește, gândește el , oare?

Pe cine va să-l însoare cu moartea, cu neiubirea,

Hermafroditul A. Mirea,

Nefericit este Sfinxul, nefericit ca argintul,

Ordinul Sfintei Vergine, merit din sud-estul Chinei,

Ca un monarh sub un arc, metri cubici în sac,

Iona își scrie durerea, amplius, adhuc, interna,

Fluture uscă din aripi rănile rigăi, balcanic,

Se vor găsi peste seculi multe poeme și cercuri,

Flatter, rarely flatter, noi vom dansa printre cețuri, ,

Aer vom respira, zalele vor tremura, Haleli Elochaich,

Cântă, zeiță un stih, patimă, fructe amare,

Cântă-ne floarea ce moare, night after night only you,

Come to me, ne mogu, multă jale trecu

Pe străzile din Carcasu, shot him, shot not the dog,

Este un epilog, Bloom e naiv, el mai crede,

Dar cameleonul nu-i verde.

BMM

 

Anunțuri

Noah 6 Înainte râurile erau femei, iar marea era bărbatul iubit, acum lucrurile s-au inversat. Aparent nu s-a schimbat nimic. Zăpada s-a născut din oboseala norilor de a zbura. Au existat două potopuri – unul din lacrimi, al doilea din bucurii. De atunci nu am mai văzut așa ceva. Primul înțelept din istorie a fost o broască țestoasă. Pierindu-i graiul, oamenii au fost nevoiți să aleagă dintre ei unul. Condorul era un rege care dorea să cucerească lumea, dar nimeni nu a răspuns la chemarea sa pentru a alcătui o armată. De atunci , el zboară trist și neconsolat. Undeva am citit că iepurele este cel mai mare duș,an al omului. Este o exagerare, unii îl consideră trădător. Dar, în Australia a distrus la un moment dat o mare parte din flora continentului. Se spune că are urechile lungi pentru că Zeul l-a aruncat din ceruri pentru obrăznicia sa, i-a făcut vânt ținăndu-l de urechi.A căzut pe labele din față care s-au scurtat. Cartoful a fost pedepsit să crească sub pământ pentru că a dorit să vadă cum se iubesc zeii. Am cunoscut o femeie extrem de frumoasă, dar toate părțile corpului erau atât de mari că a fost nevoită să zboare la ceruri și să devină zeiță. Unii spun că ea vine pe ascuns în unele nopți și se iubește cu muritorii. Orice adevăr are rădăcini, astfel deosebim falsitatea de adevăr. Furtuna – prin aer zboară delfini, lamantine și caracatițe. Cerul se acoperă de spumă, din ea se naște Venera. Ciudatul cântec al incasilor – Vom bea din tigva trădătorului/ din dinții lui vom face coliere/ din oasele lui – flaute/ din pielea lui – tobe/ iar noi vom dansa. Se crapă de ziuă, cerul se desparte tremurător de pământ. În cer nu există asasinate, nici alte păcate. Noah 7 Numărat, judecat, pedepsit, Înot pe spate, voios, O durere din adânc, … Din care adânc? Nu suntem oare, frunze Sau trestii gânditoare? Adânc este doar Oceanul, Spun, „quia absurdum est” , Un protest, dar ce folos? Mă apropii de mal, Doamne ce nuferi, ce nalbe? Plutim de la un mal la altul. Aceasta e trecerea? Disprețuim noi trupul, Lui nici nu-i pasă, ucigașul e firav, nu are minte, așa vorbea și soacra mea Zarathustra, cea cu zacusca, predicatorii sunt morți, moartea predică singură, în piața publică muștele își scriu memoriile, copilul veni cu oglinda, se scutură grinda de atâți spânzurați, vânt de sare şi soare îl biciuieşte. Se plimbă gol pe malul abrupt. Vulturii dau roată, îl urmăresc, îl vânează. Inamicul este însuşi oceanul, dar este şi salvarea. Cine îi şterge orele, visele, urma vânătorilor, ridurile? Norii se depărtează imperiali. Dacă nu vrei, nu ai decât să nu te uiţi. Barba se ia ca o cenuşă pe degete, goluri de timp, goluri de memorie, cine scrie despre lacrimi nu ştie ce este transparenţa. Erau dureri cândva, s-au dus cu norii, străzile s-au înălţat, s-au dus, îl văd bunicul cum pluteşte cu vioara sub bărbie, stelele îi cântă-n strună, el a uitat de glonţul ce l-a străpuns cândva. De ce oare vulturii îşi leapădă veşmintele şi dau din braţe, cuprinşi, parcă de o teamă nebună?

Noah 6

Înainte râurile erau femei, iar marea era bărbatul iubit, acum lucrurile s-au inversat. Aparent nu s-a schimbat nimic. Zăpada s-a născut din oboseala norilor de a zbura.  Au existat două potopuri – unul din lacrimi, al doilea din bucurii. De atunci nu am mai văzut așa ceva. Primul înțelept din istorie a fost o broască țestoasă. Pierindu-i graiul, oamenii au fost nevoiți să aleagă dintre ei unul. Condorul era un rege care dorea să cucerească lumea, dar nimeni nu a răspuns la chemarea sa pentru a alcătui o armată. De atunci , el zboară trist și neconsolat. Undeva am citit că iepurele este cel mai mare duș,an al omului. Este o exagerare, unii îl consideră trădător. Dar, în Australia a distrus la un moment dat o mare parte din flora continentului. Se spune că are urechile lungi pentru că Zeul l-a aruncat din ceruri pentru obrăznicia sa, i-a făcut vânt ținăndu-l de urechi.A căzut pe labele din față care s-au scurtat. Cartoful a fost pedepsit să crească sub pământ pentru că a dorit să vadă cum se iubesc zeii. Am cunoscut o femeie extrem de frumoasă, dar toate părțile corpului erau atât de mari că a fost nevoită să zboare la ceruri și să devină zeiță. Unii spun că ea vine pe ascuns în unele nopți și se iubește cu muritorii. Orice adevăr are rădăcini, astfel deosebim falsitatea de adevăr. Furtuna – prin aer zboară delfini, lamantine și caracatițe. Cerul se acoperă de spumă, din ea se naște Venera. Ciudatul cântec al incasilor – Vom bea din tigva trădătorului/ din dinții lui vom face coliere/ din oasele lui – flaute/ din pielea lui – tobe/ iar noi vom dansa.  Se crapă de ziuă, cerul se desparte tremurător de pământ. În cer nu există asasinate, nici alte păcate.
Noah 7

Numărat, judecat, pedepsit,

Înot pe spate, voios,

O durere din adânc, …

Din care adânc?

Nu suntem oare, frunze

Sau trestii gânditoare?

Adânc este doar Oceanul,

Spun, „quia absurdum est” ,

Un protest, dar ce folos?

Mă apropii de mal,

Doamne ce nuferi, ce nalbe?

Plutim de la un mal la altul.

Aceasta e trecerea?

 

Disprețuim noi trupul,

Lui nici nu-i pasă, ucigașul e firav,

nu are minte, așa vorbea și soacra mea Zarathustra,

cea cu zacusca, predicatorii sunt morți,

moartea predică singură,

în piața publică muștele își scriu memoriile,

copilul veni cu oglinda,

se scutură grinda de atâți spânzurați,

vânt de sare şi soare îl biciuieşte.

Se plimbă gol pe malul abrupt.

Vulturii dau roată, îl urmăresc, îl vânează.

Inamicul este însuşi oceanul, dar este şi salvarea.

Cine îi şterge orele, visele, urma vânătorilor, ridurile?

Norii se depărtează imperiali.

Dacă nu vrei, nu ai decât să nu te uiţi.

Barba se ia ca o cenuşă pe degete,

goluri de timp, goluri de memorie,

cine scrie despre lacrimi nu ştie ce este transparenţa.

Erau dureri cândva, s-au dus cu norii,

străzile s-au înălţat, s-au dus, îl văd bunicul

cum pluteşte cu vioara sub bărbie,

stelele îi cântă-n strună,

el a uitat de glonţul ce l-a străpuns cândva.

De ce oare vulturii îşi leapădă veşmintele

şi dau din braţe, cuprinşi, parcă de o teamă nebună?

 

 

Noah 5 Oare Rothschild cânta la vioară? Posibil. Văd un bătrân alergând după limuzina în care fiica sa se îmbrățișa cu bancherul ce i-a cucerit inima. Bătrânul cade și moare. Este un film? Societatea noastră este o casă cu mezanin și mansardă. Plus subsol pentru homeless și șobolani. Doamna cu cățelul m-a urmărit mult timp în adolescență. Ca și disperarea din piesele lui Cehov. El le spunea comedii, poate în spiritul balzacian. Femeia și bărbatul visau că Dumnezeu îi visează. Și a fost ziua zero.Timpul avea un nume pe care l-a pierdut. Înaintea soarelui npstru au mai fost alți sori pe care i-au vânat tigrii cerului. Luna a scăpat de măcel. Din cer a căzut un strop albastru și femeia a născut un prinț. Dar el nu avea perechea potrivită și a plecat, nu se știe unde. De atunci ploile vin și trec aducând hrană. Cineva a încercat să prindă curcubeul într-o plasă. S-a făcut de râs, omul a fost uitat. Prima zi a lumii a fost orbită de un corb. Dar lumina a revenit a doua zi. Calea Laptelui purta cândva numele de Calea Viermelui, Zeul suprem fiind un vierme. Dar vremea lui a trecut. Limbajul s-a născut din durere, iubirea s-a născut tot din durere. Gheața era o femeie care s-a rugat de foc să vină și s-o topească. Culorile pluteau separat, apoi ele s-au unit și au renăscut, nefiind aceleași. Numai pictorii mai pot descifra originea culorilor adevărate.

Noah 5

 

Oare Rthschild cânta la vioară? Posibil. Văd un bătrân alergând după limuzina în care fiica sa se îmbrățișa cu bancherul ce i-a cucerit inima. Bătrânul cade și moare. Este un film? Societatea noastră este o casă cu mezanin și mansardă. Plus subsol pentru homeless și șobolani.  Doamna cu cățelul m-a urmărit mult timp în adolescență. Ca și disperarea din piesele lui Cehov. El le spunea comedii, poate în spiritul balzacian. Femeia și bărbatul visau că Dumnezeu îi visează. Și a fost ziua zero.Timpul avea un nume pe care l-a pierdut. Înaintea soarelui npstru au mai fost alți sori pe care i-au vânat tigrii cerului. Luna a scăpat de măcel. Din cer a căzut un strop albastru și femeia a născut un prinț. Dar el nu avea perechea potrivită și a plecat, nu se știe unde. De atunci ploile vin și trec aducând hrană. Cineva a încercat să prindă curcubeul într-o plasă. S-a făcut de râs, omul a fost uitat. Prima zi a lumii a fost orbită de un corb. Dar lumina a revenit a doua zi. Calea Laptelui  purta cândva numele de Calea Viermelui, Zeul suprem fiind un vierme. Dar vremea lui a trecut. Limbajul s-a născut din durere, iubirea s-a născut tot din durere. Gheața era o femeie care s-a rugat de foc să vină și s-o topească. Culorile pluteau separat, apoi ele s-au unit și au renăscut, nefiind aceleași. Numai pictorii mai pot descifra  originea culorilor adevărate.

Noah 4

Noah 4

 

Câinii și caii merită un respect apropiat de cel față de om. O spun cu toată convingerea. Meritul lor în ultimele milenii este incontestabil. Cineva a ucis un copil pentru că nu putea dormi. Copilul plângea mult. Este o întreagă istorie în această scurtă relatare. Există oameni de hârtie care nu trezesc simpatie și nu doresc să fie simpatici. Le admir cunoștințele, dar nu-i iubesc. Iar, corect spune Cartea, unde nu-i iubire, nimic nu este. Stepa a format poporul rus, cum bine spune Blaga. Pustiul prin care au trecut și pădurile i-au format pe germani, dar pe amricani ce i-a format?  Pușca? Pe evrei Cartea i-a format. Numic nu se compară cu fericirea femeii care își regăsește căminul, bărbatul iubit. Cehov este un Kafka mai extins, dar a și trăit mai mult. Naționalismul, spunea Schopenhauer, este  sentimentul compensator al individului slab. Cred că și elitismul are aceeași rădăcină. Există prejudecăți ale incultului și ale cultului. Rațiunea ascunde adesea lașitatea. Lipsa de umor și de simț al istoriei – mari lipsuri, frații mei. Ca și marxiștii, Nietzsche punea pe piedestal pe Heraclit din Efes. E o coincidență? Morala se schimbă în timp ca și tehnica. Nu trebuie să fii nicicum, ești ceea ce ești. Orice cauză este imaginară. Nici liberul arbitru nu există. Întâmplarea joacă rolul principal. Cine dorește să amelioreze lumea să facă precum sihaștrii- să se autoflageleze. Fiecare are dreptul de a fi prost. Mai complicat este cu inteligența. Egoismul este perfect natural. Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Geniile se nasc în perioade de vid istoric.

Noah one Vecinului veșnică pomenire.Câte scrisori nescrise, orori. Și erori. Apari în ziar că ai ucis. E o chestie, trăiască arta adevărată. Bun, micii călăi iubesc găluștele. Un secol se schimbă cu altul precum căciulile. De la un soț la altul bugetul variază. Răceala, coniacul și laptele se predau la facultate. A strănuta pe chelia șefului aduce o condamnare sigură. Să nu prinzi pește cu amanta, mai bine chemi o slugă. Chibritul a fost reinventat în Suedia datorită Aurorei Boreale. La fel și Nobelul. Sauna este cu totul altceva. Ca și amorul în tundră. De ce Dumnzeu iubește oamenii slabi, fără burtă? Să dai examen pentru promovare este un fel de anus contra naturii. Chirurgia a ucis mai mulți oameni decât războiul peloponeziac. De vină sumnt pacienții și surorile de caritate. Cameleonul dă culoare oceanului. Altfel totul ar fi albastru infinit. Fără mască s-ar vedea ce răni urâte avem pe față. Cizmele au fost inventate de cazaci și preluate de prusaci. Sandale purtau anticii din lipsă de piele de om. Am cunoscut un cal cu nume de om, apoi un om cu nume de prinț, cal de prins și de cărat. Ori de prinț și de-mpărat. Cum treceau husarii mândri printre cadavrele pline de putresceină. Cel care-ți vrea răul poate fi uneori util. Subofițerii au fost promovați în grade de la bere la pălincă, de la rege până la opincă. Amar e nenorocul, dar și mai amară-i invidia. Tristețea stă la baza oricărei fericiri. Iubitele pe nume Ana aduc nenorociri. La parastas morții învie parțial. Mai află și noutăți. În urma unei glume a început războiul de treizeci de ani, apoi celelate războaie. Coșmarul este partea nevăzută a creierului. Am iubit o coristă cu cozi lungi, buze dulci, ochi de înger. Ce s-a întâmplat? Corul s-a dus la ceruri. Când visele se împlinesc, cineva moare. Un copilș i-a scris tatălui o epistolă lungă și a pus-o în cutia poștală. Cutia a prins aripi, a străbătut oceanul și s-a așezat în fața porții adresatului. Dar acesta nu mai era de mult printre cei vii. Doi foști amici au prins o ură atât de intensă unul față de altul că nici febra tifoidă nu i-a învins. De n-au murit, se urăsc și astăzi. După cincizeci de ani , doi foști colegi s-au întâlnit pe marginea unei prăpăstii. Unul era gras și sărac, altul – slab și bogat. Familiile îi așteptau acasă. După multe săptămâni au fost găsiți pe malul Tasmaniei. Zeii nu suportă amurgul, ucid la nimereală. Dacă am spune tot ce știm, s-ar naște un haos cosmic, nimeni nu are dreptate. Noah two Se spune că un om a împrumutat o oală de lut De la vecin, au trecut trei luni, a mers vecinul Să ceară oala, care oală, nici nu mi-ai dat-o, Fu răspunsul, apoi, nici nu era întreagă, era spartă, Ehei, dar asta seamănă cu împrumutul de la FMI, Bizonul spune, nu am nevoie de Europa, O trimit undeva, adică bizonul era din Străulești Sau Pleșcoi, nu știu exact, Marin Sorescu le știe mai bine, Spui ceva și totul se transformă, minune zic, Bastarzii joacă polca. You, bastard! Toga party, citirăți? Am un locatar himeric în casă, fără gaze lacrimogene Nu-l scot. Vita sexualis o lăsăm deoparte, rușinică. Mai de temut e nimicul. Înainte de bărbați au fost centaurii. Ariciul este cel mai elegant animal. Întunericul nu mai are putere, ne-am luminat cam mult. Uneori copacul , un pic de lumină, apoi totul se învârtește, Tunelul te aspiră și te respiră. „Cine depune mărturie pentru martor?”. Acesta era Celan. NoAH THREE Fericirea vine de la FERI, DOAMNE. Am cunoscut o dramă din care nu am mai putut ieși. Era ca o placentă. Nu mai puteam să mă nasc. Ați cunoscut așa ceva? Dacă un om ar cunoaște viața unui câine, ce romane ar ieși?. Ceva mai tare ca MIZERABILII. Nici animalele nu suportă singurătatea, de ce să o suporte omul? Adevărul pare ceva simplu, dar cu cât îl iscodești, pe atât te scufunzi într-o mlaștină din care nu mai poți ieși fără calmante. Nu trebuie să știi totul, chiar de te consideri un geniu. Între Dumnezeu și om nu există nicio relație, fiecare îți vede de treburile sale. Sunt oamnei care nu cunosc tragicul, ferice de ei. Nu poți trăi întrebând mereu de ce. Unii fac literatură pentru a fi luați în seamă. Între procurori și jurnaliști există mici diferențe, dar întrebările sunt la fel de provocatoare. Nietzsche spune că oameni răi nu au cântece, o mare prostie, mai dă exemplu pe ruși. Eu am întîlnit și am citit ruși minunați, prejudecata europenilor față de ruși seamănă cu antisemitismul. Orice devine sistem este opresiv. Profunzimea spiritului nu ține de sex. Virtuțile masculine sunt un mit, în afara fiziologiei, femeia poate fi de multe ori superioară bărbatului. Chiar fiziologic, superioritatea mamei este clară. Comportamentul celui lovit este fie de leu, fie de vierme. Dar moartea nu îi ocolește. Ura nu este caracteristica omului curajos, demn. Pentru a judeca pe cineva trebuie să faci abstracție de tine însuți. Boris M. Marian Nov.2016

Noah one

Vecinului veșnică pomenire.Câte scrisori nescrise, orori. Și erori. Apari în ziar că ai ucis. E o chestie, trăiască arta adevărată. Bun, micii călăi iubesc găluștele. Un secol se schimbă cu altul precum căciulile. De la un soț la altul bugetul variază. Răceala, coniacul și laptele se predau la facultate. A strănuta pe chelia șefului aduce o condamnare sigură. Să nu prinzi pește cu amanta, mai bine chemi o slugă. Chibritul a fost reinventat în Suedia datorită Aurorei Boreale. La fel și Nobelul. Sauna este cu totul altceva.  Ca și amorul în tundră. De ce Dumnzeu iubește oamenii slabi, fără burtă?  Să dai examen pentru promovare este un fel de anus contra naturii. Chirurgia a ucis mai mulți oameni decât războiul peloponeziac. De vină sumnt pacienții și surorile de caritate. Cameleonul dă culoare oceanului. Altfel totul ar fi albastru infinit. Fără mască s-ar vedea ce răni urâte avem pe față. Cizmele au fost inventate de cazaci și preluate de prusaci. Sandale purtau anticii din lipsă de piele de om. Am cunoscut un cal cu nume de om, apoi un om cu nume de prinț, cal de prins și de cărat. Ori de prinț și de-mpărat. Cum treceau husarii mândri printre cadavrele pline de putresceină. Cel care-ți vrea răul poate fi uneori util. Subofițerii au fost promovați în grade  de la bere la pălincă, de la rege până la opincă. Amar e nenorocul, dar și mai amară-i invidia. Tristețea stă la baza oricărei fericiri. Iubitele pe nume Ana aduc nenorociri. La parastas morții învie parțial. Mai află și noutăți. În urma unei glume a început războiul de treizeci de ani, apoi celelate războaie. Coșmarul este partea nevăzută a creierului. Am iubit o coristă cu cozi lungi, buze dulci, ochi de înger. Ce s-a întâmplat?  Corul s-a dus la ceruri. Când visele se împlinesc, cineva moare. Un copilș i-a scris tatălui o epistolă lungă și a pus-o în cutia poștală. Cutia a prins aripi, a străbătut oceanul și s-a așezat  în fața porții adresatului. Dar acesta nu mai era de mult printre cei vii.  Doi foști amici au prins o ură atât de intensă unul față de altul că nici febra tifoidă nu i-a învins. De n-au murit, se urăsc și astăzi. După cincizeci de ani , doi foști colegi s-au întâlnit pe marginea unei prăpăstii. Unul era gras și sărac, altul – slab și bogat. Familiile îi așteptau acasă. După multe săptămâni au fost găsiți pe malul Tasmaniei. Zeii nu suportă amurgul, ucid la nimereală. Dacă am spune tot ce știm, s-ar naște un haos cosmic, nimeni nu are dreptate.

 

Noah two

 

Se spune că un om a împrumutat o oală de lut

De la vecin, au trecut trei luni, a mers vecinul

Să ceară oala, care oală, nici nu mi-ai dat-o,

Fu răspunsul, apoi, nici nu era întreagă, era spartă,

Ehei, dar asta seamănă cu împrumutul de la FMI,

Bizonul spune, nu am nevoie de Europa,

O trimit undeva, adică bizonul era din Străulești

Sau Pleșcoi, nu știu exact, Marin Sorescu le știe mai bine,

Spui ceva și totul se transformă, minune zic,

Bastarzii joacă polca. You, bastard! Toga party, citirăți?

Am un locatar himeric în casă, fără gaze lacrimogene

Nu-l scot. Vita sexualis o lăsăm deoparte, rușinică.

Mai de temut e nimicul. Înainte de bărbați au fost centaurii.

Ariciul este cel mai elegant animal.

Întunericul nu mai are putere, ne-am luminat cam mult.

Uneori copacul , un pic de lumină, apoi totul se învârtește,

Tunelul te aspiră și te respiră.

„Cine depune mărturie pentru martor?”.

Acesta era Celan.

 

NoAH THREE

 

Fericirea vine de la FERI, DOAMNE. Am cunoscut o dramă din care nu am mai putut ieși. Era ca o placentă. Nu mai puteam să mă nasc. Ați cunoscut așa ceva? Dacă un om ar cunoaște viața unui câine, ce  romane ar ieși?. Ceva mai tare ca MIZERABILII.  Nici animalele nu suportă singurătatea, de ce să o suporte omul?  Adevărul pare ceva simplu, dar cu cât îl iscodești, pe atât  te scufunzi într-o mlaștină din care nu mai poți ieși fără calmante. Nu trebuie să știi totul, chiar de te consideri un geniu. Între Dumnezeu și om nu există nicio relație, fiecare îți vede de treburile sale. Sunt oamnei care nu cunosc tragicul, ferice de ei. Nu poți trăi întrebând mereu de ce. Unii fac literatură pentru a fi luați în seamă. Între procurori și jurnaliști  există mici diferențe, dar întrebările sunt la fel de provocatoare. Nietzsche spune că oameni răi nu au cântece, o mare prostie, mai dă exemplu pe ruși. Eu am întîlnit și am citit ruși minunați, prejudecata europenilor față de ruși seamănă cu antisemitismul. Orice devine sistem este opresiv. Profunzimea spiritului nu ține de sex. Virtuțile masculine sunt un mit, în afara fiziologiei, femeia poate fi de multe ori superioară bărbatului. Chiar fiziologic, superioritatea mamei este clară. Comportamentul celui lovit este fie de leu, fie de vierme. Dar moartea nu îi ocolește. Ura nu este caracteristica omului curajos, demn. Pentru a judeca pe cineva trebuie să faci abstracție de tine însuți.

Boris M. Marian

Nov.2016

 

 

 

Eu nu ți-am cerut să mă iubești Cum aș fi putut cere iubire, Când ea este peste tot ca și aerul, Dar noi nu știm să respirăm, Mai mult gâfâim, ne opintim, Gândurile își întind din ape mâinile, Ai impresia că strigă după ajutor, Dar știm noi ce gândește sângele? Omu-și face loc oriunde, Taie un pom, dărâmă un munte, Iartă-ne Gea, iartă-ne Tea, Fiul rătăcit va reveni în pământ, Uneori mă simt prins ca de o stâncă, Precum Prometeu, alteori mă apasă Pământul, ca pe Atlas, halucinații, Lasă impresiile, ia o țigară și taci. Citesc un poem cu ochii închiși În aula Academiei de Surzi. BORIS MARIAN

De ce scrii? Mă-ntreabă o cucuvaie Din Parcul Socola, eram la armată, aia populară, În dealul Copoului, barba ca și arta maschează Imperfecțiunile chipului, pentru a scrie nu este suficient Să ai ouă mari și tari, spune Danilo Kish, are dreptate, Dar de ce nu scriu și câinii o carte, două? De ce nu intrăm în cercul magic al cărților, Să nu mai ieșim din el? Să nu mai ieșim din el? Ah, leii mecanici, metalici. Ghici. Dacă starea de rău este o stare normală, Atunci prefer răul, unii îl evită citind, scriind, Fumând, tușind, mâncând, etc. , dar ce este mai frumos Decât un tril în mijlocul orașului, venit pe scară? ********************************************** Totul crește Coarnele ochelarilor cresc, numărul iubitelor uitate și ele cresc, versurile cresc precum în cimitire viermii se lungesc și se bucură, că-mi trec zilele ca fumul de țigară, deși m-am lăsat, oasele cresc într-o parte, în inimă simt iarbă, nu vii să ne întindem nițel? De ce semănăm cu pelicanii de la o vreme? Visele s-au înrăit, corbii vin și ne oferă arsenic, Vrăbiile din copilărie se fugăresc și nu vor să vină la geamul meu, Zidul de pace s-a dărâmat, turnurile frăției au devenit obiective turistice, Cititorii sunt martori la un duel mortal, Mă deștept în zori și mă-ntreb ce naiba scriu azi? E jale în lume, librăriile s-ai închis, în închisori se scriu cărți, Iubita de vizavi nici bună ziua, nici bună noapte, nimic, Se aud râsete, praf și pulbere, turcea, virgil, michaux, Mâinile tremură, ia uite, zice un amic, îi tremură mâinile, Nu, este tremurul inimii. Încerc să mă număr, tot timpul Sar peste mine. ***************************************** Atât de evident Este evident că paznicul Stă în fața porții închise, În spatele ușii este o clădire Cu toate ușile închise, La fiecare etaj, zac mumiile Unor prinți, duci, regi, papi, sultani, faraoni, Am bătut timid la poartă, paznicul a dispărut, s-a evaporat ca spirtul pe o rană, ușile toate s-au deschis, din toate camerele se auzeau râsete de copii care jucau de-a baba-oarba. ************************** La fel de evident este că iubita contelui Nu avea mai mult de optsprezece primăveri, Contele nu avea mai mult de optzeci de ani, Prietenul contelui era adoratul tuturor femeilor din ținut, Dar nimeni nu știa că inima iubitei contelui Aparținea acestui prieten misterios. Contele a decis s-o mărite pe iubita sa Cu notarul din sat, au dansat până în zori , La un moment dat s-a auzit o împușcătură. Eroina noastră era moartă, era moartă, era moartă. Cine a ucis-o? Contele – nu. Notarul nu . Autorul crimei era și autorul povestirii. BORIS MARIAN************

 

 

De ce scrii? Mă-ntreabă o cucuvaie

Din Parcul Socola, eram la armată, aia populară,

În dealul Copoului, barba ca și arta maschează

Imperfecțiunile chipului, pentru a scrie nu este suficient

Să ai ouă mari și tari, spune Danilo Kish, are dreptate,

Dar de ce nu scriu și câinii o carte, două?

De ce nu intrăm în cercul magic al cărților,

Să nu mai ieșim din el? Să nu mai ieșim din el?

Ah, leii mecanici, metalici. Ghici.

Dacă starea de rău este o stare normală,

Atunci prefer răul, unii îl evită citind, scriind,

Fumând, tușind, mâncând, etc. , dar ce este mai frumos

Decât un tril în mijlocul orașului, venit pe scară?

**********************************************

Totul crește

Coarnele ochelarilor cresc, numărul iubitelor uitate

și ele cresc, versurile cresc precum în cimitire

viermii se lungesc și se bucură, că-mi trec zilele ca fumul

de țigară, deși m-am lăsat, oasele cresc într-o parte,

în inimă simt iarbă, nu vii să ne întindem nițel?

De ce semănăm cu pelicanii de la o vreme?

Visele s-au înrăit, corbii vin și ne oferă arsenic,

Vrăbiile din copilărie   se fugăresc și nu vor să vină la geamul meu,

Zidul de pace s-a dărâmat, turnurile frăției au devenit obiective turistice,

Cititorii sunt martori la un duel mortal,

Mă deștept în zori și mă-ntreb ce naiba scriu azi?

E jale în lume, librăriile s-ai închis, în închisori se scriu cărți,

Iubita de vizavi nici bună ziua, nici bună noapte, nimic,

Se aud râsete, praf și pulbere, turcea, virgil, michaux,

Mâinile tremură, ia uite, zice un amic, îi tremură mâinile,

Nu, este tremurul inimii. Încerc să mă număr, tot timpul

Sar peste mine.

 

*****************************************

 

Atât de evident

 

Este evident că paznicul

Stă în fața porții închise,

În spatele ușii este o clădire

Cu toate ușile închise,

La fiecare etaj, zac mumiile

Unor prinți, duci, regi, papi, sultani, faraoni,

Am bătut timid la poartă, paznicul a dispărut,

s-a evaporat ca spirtul pe o rană,

ușile toate s-au deschis,

din toate camerele se auzeau râsete de copii

care jucau de-a baba-oarba.

**************************

La fel de evident este că iubita contelui

Nu avea mai mult de optsprezece primăveri,

Contele nu avea mai mult de optzeci de ani,

Prietenul contelui era adoratul tuturor femeilor din ținut,

Dar nimeni nu știa că inima iubitei contelui

Aparținea acestui prieten misterios.

Contele a decis s-o mărite pe iubita sa

Cu notarul din sat, au dansat până în zori ,

La un moment dat s-a auzit o împușcătură.

Eroina noastră era moartă, era moartă, era moartă.

Cine a ucis-o? Contele – nu. Notarul nu .

Autorul crimei era și autorul povestirii.

BORIS MARIAN************