Autorul spune

Autorul spune

Autorul spune că spintecă adevărul
Ca pe o știucă, nu sunteți în pericol,
Ascund cuțitul, vin cu un lexicon cu lornietă,
O piruetă în lumea somnambulilor,
Am învățat pe dinafară viața părinților mei,
Oglinzile sunt prea pripite, priponite,
Kalinka era o prințesă din vremea lui Xerxes,
La primul dangăt eram în Ceylon,
La următorul – în Brooklyn,
Iar când urai și mă iubeai,
Noroadele mă izgoneau,
Curgea un sânge de petrol,
Moșnegi sărmani, multe copile,
Cu piept cuprins de jale-adâncă,
Străpunși, răpuși, historia plângă.
Astfel trecură fluviul, marea,
și a venit eliberarea.
BORIS M. MARIAN

Puterea dragostei

Puterea dragostei

Nu se poate vorbi. Lucrurile stau diferit. Cu capul în jos.
Ne răspândim gândurile, ca
pe viruși. Nu a existat niciodată un singur
gând. Totul pare mai complex.. Chestie de măsură.
Tatata,până la DADA.
Orice se explică, numai iubirea mea
pentru tine, nu. Sunt oameni care vor răspunsuri
exacte. Ei bine, nu se poate. De aceea este un
Dumnezeu. Mai este și premoniţia și muniţia,
municipalitatea, muncile lui Hercule, neplătite. O
picătură în ocean, o fi cianură? Scriitorul știe, nu
spune. În plin deșert, în drumul spre Canaan, oamenii
păreau uniţi. Căutări, destine, destinde ,
dragă, arcul, doare. Tangenţe, tangaje, Tanathos.
Azorel moare, dar nu se predă. Nu manipula frazele,
peștele oricum vine la musca artificială.
Permiteţi-mi să corectez câteva neadevăruri.
Doar o clipă. De fapt , nu știu ce să răspund. Să
spună clownul, el este Cel Mare. Țineam cartea
lipită de piept, degetele în buzunar. Mă fur singur.
Adam devine un personaj după ce plonjează pe Pământ.
Natura este desăvârșită, tu ești strâmb. Fii binecuvântat
din înalturi și de pe pământ. Amin.Supravegheaţi scena
cu ochi bănuitori, mai știi? Să revenim, să ne revenim,
reverenţă, maestre Gaga.Rătăciţii nu au nevoie de călăuză,
rătăcirea este un dar. Cine nu știe, să încerce. Acestea sunt cuvintele
unui bărbat. Binele este de partea ininteligibilului.
Înţelepciunea, cuminţenia, dreptatea, sfinţenia se
aseamănă, de aceea fugim de ele. Integrismul etic
este numai o iluzie pioasă. Vă sărut, doamnă, frumos
și pe faţă și pe dos, mă scuzaţi că sunt vulgar,
dar mă trag din vechi barbari ce străbăteau stepele
călare pe iepele albe precum laptele. Din copaci
cad coaptele capete de regi și prinţi, ispitit sunt de
dorinţi ca Sfântul Antonie din cea Macedonie. Simetrie
– mister, act sexual. Sensurile trec, întrebările
petrec la banchet.Nu există erori pure.
Pygmalion a creat o femeie, arta apropie de Femeie de Bărbat.
El a uitat să o îmbrace, să-i dea educaţie.
În toată lumea există statui, statui de femei goale.
Ce-i cu obsesia asta? La ce folosește, întreabă
cerșetorul. Intensitatea pasională a contemplării.
În Univers, omul constituie rezerva de libertate.
Dar această libertate îl poate și distruge. Spre deosebire
de orice altă fiinţă, de orice alt obiect, omul
are de ales. Nimeni nu alege în locul său. Riscul
este al nostru. Dumnezeu privește, el nu este nici
educatorul, nici temnicerul nostru. Faust a ales,
nimeni nu l-a obligat. A ales dragostea, bogăţia, a pierdut totul.
O noapte întreagă soarele mi-a râs în vis. Asta nu este o alegere.
Mai înţelegi ceva? Criminalul a fost depus într-o cușcă de sticlă,
ca să poată vedea și să fie văzut chiar mâncând
ori făcându-și nevoile.Era acuzat de uciderea a 1200
de bărbaţi, femei și copii. Folosise toate m ij l o a c e l e,
cuţit ,topor, frânghie, otravă,glonţ, ș.a. Nu avea nicio
remușcare, spunea că primise ordin de la Diavol.
Dar dumneata nu poţi gândi fără a primi ordine?
a fost întrebarea cheie a acuzării.
”Nu”, a spus scurt inculpatul. „Deci noi ar trebui să-l
judecăm pe Diavol”, „Pe el, pe el”, a strigat bucuros
criminalul. „ Cum dovedești că ai discutat
cu Diavolul?”. „ E aici, în sală, voi sunteţi Diavolul”,
fu răspunsul. Rumoare în sală. ”Liniște, altfel
vă evacuez!”, a intervenit judecătorul, răsfoind jurnalul
acestui individ ciudat. Pe fiecare pagină era
descrisă în amănunt câte o crimă. Literele aveau
înflorituri gotice. Omul purta ochelari cu ramă neagră,
avea ochi mici și pătrunzători,păr negru,părea
cam de 60 de ani, dar putea fi mai tânăr. Deodată
se auzi un strigăt isteric – „ Îl vreau de bărbat
pe acest om”, declară cu voce spartă o femeie cam
zburlită și violent vopsită. „ După lege trebuie să-l
eliberaţi”. S-au auzit comentarii – „ Nu ţi-e
teamă? Dar care lege spune să fie eliberat? ”.
„Legea strămoșească”, bubui femeia cu voce de
marinar. Pe ușă se strecură un pitic cu pălărie neagră,
și pantofi enormi pentru statura sa. „ Eu sunt
Diavolul, mă scuzaţi”, șopti prichindelul. „Vino
mai aproape”, ceru judecătorul.„ Ai acte?”.”„Am”
.„ Ce vârstă ai, cu ce te ocupi?”.„8000 de ani,
mă ocup cu orice, doriţi un bilet în
iad?”, întrebă mieros saltimbancul. Cineva îl recunoscuse
– era clovnul de la circul care tocmai poposise
în oraș. Criminalul se holba la el și nu
pricepea mare lucru. Apoi interveni – ” E un hoţ,
minte, mi-a furat ieri ceasul de buzunar”. „ Nu ţi-e
rușine, păcătosule, nu am vorbit noi zilnic la telefon?
Nu ţi-am spus eu mereu ce să faci?”, se supără piticul.
Sala era înmărmurită. Se auzea doar
o picătură ce cădea de pe o ramură pe pervazul ferestrei.
Judecătorul făcu infarct. Femeia îl luă pe
condamnat sub ochii jandarmilor și-l
duse acasă,unde făcu o nuntă ca în povești. De atunci,în oraș
nu se mai auzi de nicio crimă. Asta este puterea
dragostei.

BORIS MARIAN
Boris MEHR

Possedent leur rayon d”action

Possedent leur rayon d”action

Eh, a poseda, a da, ADA, ură, iubire și altceva?
Adevăr, lătrat, minciună, miracolul zilei începute,
Jurămintele sunt ca și scoicile, le plimbă valurile,
Femeia știe mai multe, poate și secretul morții?
Cea care alunecă pe cărarea neagră, lipindu-se de cărare,
Soldatul , ce știe el? Va trebui să moară.
Ce știe el, soldatul? Dar noi?
M-am trezit, iubita era în manta soldățească,
Dormea, nu știa că devenise soldat.
Sufletul ei te înăbușă, cum gândurile lumina,
Ca fumul mahorcii, plase cenușii. Inutile,
Aceste aripi prăfuite, păduchi și glorie.
Lacrimi înmuind praful secular.
Alunecă orele înspre moarte.
Ne înecăm, strig…și mă trezesc.
Sunt viu, nevătămat,virgin.
BORIS M.MARIAN

Dragostea cere

Dragostea cere

Dragostea cere să fie exprimată,
Spuse marinarul de baltă,
Nu vrea să stea cuminte,
Înghite cuvinte.
Ea izbucnește în vorbe de laudă,
Sparge sticla cristalizată,
E vânătoare de pradă mare,
Dragostea asta nu caută scăpare.
Un joc blestemat, regula schimbă
Tot ce zace de mult sub limbă,
Hai să jucăm crichet cu flamingo,
Zboară racheta prin lume, prinde-o.
Clișeele nouă ne fac mereu rău,
Felicitări, e o nuntă în hău,
Eu îmi feresc privire, îmi scoase
Ochiul unul ce scapă pe el și miroase.
Era o duminică tare fierbinte,
Dragostea cere mereu noi cuvinte.
BORIS MARIAN

Dragostea? Ce-i aia?

Dragostea? Ce-i aia?

Dragostea? Ce-i aia? Din O mie și una de nopți?
O idee obosită, aproape moartă,
Spuse viezurele pândind la poartă,
Tăcurăm noi precum o rouă,
Timpul trecu, un pas ori nouă,
Apare graurul urât, ce faci felsenule, pe gât
Ai bube mari, precum sunt salbe
Nepurulente, însă albe,
Abia atins, ca un obiect,
Se risipi precum un Dreck,
Se conturau pe sub pereți,
Din negi se urcă pe știuleți,
Când părăsirăm noi castelul,
De sus căzu și cerebelul,
Apoi un altul, simpli felși,
Cum întâlnești doar pe la perși.
Mai poți cumva să te-nervezi?
Culege postârnace, verzi,
Mai teie-ti unghiile și nervii,
Cum gene au și genovezii,
Că primavera nu-i de ăști
Gonflabili și lipiți de găști,
Toamna se udă, iarna-ngheață,
E totul un SF în viață,
Înalță-te din dos, tupeu
Ca marmura într-u n muzeu.
Măsura celor ce-am pierdut
Este obiectul dispărut,
n-a mai plouat de peste-un veac.
La poartă stau, erou sărac.
BORIS MARIAN

p

Geshom Scholem – un ultim mare cabalist

Geshom Scholem – un ultim mare cabalist

Gershom Scholem este astăzi puțin cunoscut, nu numai la noi, dar și în multe țări, inclusiv în patria strămoșilor, Israel. Filosofia, ca și alte manifestări academice sau cel puțin dificile, precum muzica simfonică, poezia veche sau nouă nu pot rivaliza cu mass media, cu show-urile TV care au acaparat mintea omului modern și comod la gândire. Nici despre Kabala nu se știu multe, termenul este oarecum abscons, chiar din cauze etimologice, în germană Kaballe înseamnă intrigă, preluat și în română, în rusă ar fi robie, deci nu se prea știe de mulți cum stăm cu Kabala. Vom încrca să ne lămurim. Ne oprim la ultimul mare kabalist din timpurile moderne – Gershom Scholem( 5 decembrie 1897-21 februarie 1982) s-a născut în Germania, se numea Gerhardt, a emigrat în Eretz Israel, în 1922, și a devenit un învățat de renume. Este cunoscut prin studiile sale de referință, în special în domeniul misticismului iudaic, dar și în istoria credințelor. Un timp a fost în corespondență cu Mircea Eliade, însă scandalul izbucnit la aflarea prin surse jurnaliere, că Eliade a aderat înainte de al Doilea Război Mondial la legionarism, a dus la întreruperea acestei legături. Scholem este recunoscut prin studiul său fundamental – Major Trends in Jewish Mysticism (1941), ca și prin monografia Sabbatai Zevi, the Mystical Messiah (1973). Se adaugă numeroase prelegeri la Universitatea din Ierusalim și la alte foruri din lumea științifică, despre Kabala și simbolismul ei. În 1915 l-a cunoscut pe filosoful Walter Benjamin, la Munchen, care i-a fost prieten o viață, dar și interlocutor cu care a avut numeroase dispute. Benjamin s-a sinucis în 1940 , când încerca să treacă în Spania, prin munții Pirinei. I-a cunoscut și i-au fost prieteni – Martin Buber, Shmuel Yosef Agnon, Hayim Nahman Bialik, Ahad Ha’am, and Zalman Shazar, viitor președinte al Israelului. În Germania studiat matematica , filosofia, ș.a. L-a cunoscut pe Leo Strauss, un mare filosof, teoretician de primă importanță. Martin Buber i-a fost de asemenea prieten apropiat. A fost căsătorit cu sora lui Freud, pe care l-a apreciat. Scholem a respins în egală măsură nazismul și comunismul, fiind un liber cugetător. Ultimul mare prieten a fost Jurgen Habermas. A murit la Iwerusalim. A fost medaliat de cu Israel Prize,a fost președinte al Israel Academy of Sciences and Humanities., a mai fost dfistins cu Yakir Yerushalayim (cetățean de onoare al Ierusalimului),Premiul Bialik, ș.a. Reperele sale au fost – filosofia, istoria și Kabala, pe care o privea ca pe o ramură a științei. L-a apreciat pe Nietzsche pentru contribuția sa la filosofie. A știut să separe perioada biblică și cea talmudică, în istoria iudaismului, misticismul fiind prezent , ca preocupare teoretică în a doua perioadă. Mesianismul l-a preocupat în mare măsură, în special din vremea lui Sabatay Zvi. Sabatianismul și hegelianismul au fost preocupări aproape simultane, deși , pentru un necunoscător, acestea nu ar avea nicio legătură. La fel și gnosticismul. În contradicție cu Buber, Benjamin, el a crezut în semnificațiile cuvintelor, în pre-existența revelației. În domeniul politic a criticat-o pe Hannah Arendt pentru „ Banalitatea Răului”, dar a apreciat-o ca personalitate. A fost gata oricând să apere valorile poporului căruia îi aparținea. Borges s-a inspirat din multe pagini publicate de Scholem. La fel Umberto Eco, George Steiner, Derrida, Harold Bloom, ș.a.În anul 2000 au apărut la Editur Haaefer „ Studii de mistică iudaică” în traducerea Innei Adescenco. Din păcate s-a tradus prea puțin din opera lui Schoilem. Urmașul său , fără a-l imita , ci dimpotrivă, chiar l-a contrazis, este savantul israelian Moshe Idel. Harold Bloom, un învățat american a spus – „Vrând să-mi aflu un rabin, am ajuns la de la Buber, prin intermediul lui Scholem , la Idel”. Despre Kabala nu se poate spune pe scurt aproape nimic, dar vom încerca acest riscant pas. În ebraică înseamnă – tradiție. A trecut prin faza vorbită ( orală) , apoi scrisă începând din primele secole ale mileniului al doilea din era modernă. O serie lungă de învățați și-au dedicat viața interpretării prin simboluri a existenței Divinității. Deci Kabala este o cale oferită de învățați evrei, dar și creștini spre cuprinderea sensului de Divinitate, fără a epuiza niciodată această înțelegere.
BORIS MARIAN MEHR
4390 semne- 1 febr.2016

.